Anastasie Panu s-a născut în anul 1810, la Iaşi. Tot aici a studiat ştiinţele juridice şi a intrat în magistratură. A locuit pentru o perioadă la Huşi, unde a activat ca membru (din 1845), apoi ca preşedinte al Tribunalului, potrivit lucrării "Dicţionar biografic de istorie a României" (Editura Meronia, 2011).

După conflictul cu domnul Mihail Sturdza (apr. 1843-iun. 1849) pentru susţinerea candidaturii lui Lascăr Rosetti la funcţia de deputat, a fost destituit şi închis pentru trei luni la Galaţi.

A participat la mişcarea revoluţionară din Moldova (martie 1848), fiind unul dintre membrii adunării de la hotelul Sankt Petersburg din Iaşi, mişcare ce a culminat cu arestarea revoluţionarilor.

În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica (iun.1849-oct.1853; oct.1854-iun.1856) s-a stabilit la Iaşi, unde a obţinut un post de director în Ministerul Justiţiei (1852), apoi a devenit ministru ad-interim în acelaşi minister.

A fost deputat în Divanul Domnesc (1856), membru fondator al Comitetului Electoral Central din Iaşi (februarie 1857), deputat unionist în Divanul ad-hoc al Moldovei (1857), susţinător al candidaturii colonelului Alexandru I. Cuza. A fost însărcinat, împreună cu Ştefan Catargiu şi Vasile Sturdza, să formeze organul conducător provizoriu al Moldovei, Locotenenţa domnească (Căimăcămia de trei), care a funcţionat între octombrie 1858 şi 5 ianuarie 1859. Aliat cu Sturdza, Ştefan Catargiu fiind înlăturat din Căimăcămie, având interese dubioase pentru realizarea scopului naţional, a sprijinit candidatura lui Cuza la domnia Moldovei.

În şedinţa din 20 ianuarie 1859, Adunarea electivă a Moldovei a emis o moţiune de mulţumire la adresa caimacamilor Moldovei: Vasile Sturdza şi Anastasie Panu. Cererea a fost citită de către Mihail Kogălniceanu, pe care o formulase alături de alţi membri ai Adunării elective, între care P. Casimir, C. Hurmuzache şi I. Radu. "Propunem Adunării se binevoiască a încuviinţa următorul proiect de încheiere: I. Adunarea Electivă preţuind patriotismul şi curajul cu care domniile lor Vasile Sturdza şi Anastasie Panu, foştii caimacami, au apărat autonomia şi demnitatea Naţiei în contra lovirilor şi înrâuririlor din lăuntru şi din afară, declară că: au bine meritat de la Patrie. II. O medalie va fi făcută, pe conta Statului, pe care va fi înscrisă încheierea Adunării, precum şi data când au ocârmuit dumnealor V. Sturdza şi A. Panu, ca caimacami", potrivit https://centenarulromaniei.ro/.

După Unirea Principatelor Române la 24 ianuarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales şi domn al Ţării Româneşti, după ce la 5 ianuarie tot el fusese ales domn al Moldovei, Anastasie Panu a fost numit preşedinte al Adunării elective, funcţie pe a deţinut-o în prima parte a domniei lui Cuza.

Anastasie Panu a fost numit, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, în fruntea Consiliului de Miniştri de la Iaşi (17 ian.-23 sept. 1861). A deţinut totodată şi funcţia de ministru de Interne. Odată cu constituirea Adunării unice (24 ianuarie 1862) a devenit deputat al acesteia, fiind ales în mai multe legislaturi, aminteşte volumul "Dicţionar biografic de istorie a României" (Editura Meronia, 2011).

Bolnav fiind, a murit în drum spre Viena, în 1867, la vârsta de 57 de ani. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: m.moldovenii.md