David Lloyd George, considerat unul dintre cei mai importanţi oameni politici din istoria Marii Britanii, s-a născut la 17 ianuarie 1863, în Chorlton-on-Medlock, Manchester, potrivit https://www.gov.uk/. Lloyd George a fost deputat liberal al Parlamentului timp de cincizeci de ani şi a servit în guvern ca preşedinte al Consiliului de Comerţ (1905-1908), Cancelar al Fiscului (1908-1915), ministru al muniţiilor (1915-1916) şi ministru de război (1916). În decembrie 1916, în apogeul Primului Război Mondial, a devenit prim-ministru şi a deţinut această funcţie până în 1922, conform https://www.library.wales/.

După moartea tatălui său, William George, mama sa, Elizabeth George (născută Lloyd), s-a mutat împreună cu copiii la Llanystumdwy, Caernarfonshire, unde au locuit alături de fratele ei, Richard Lloyd (1834-1917).

Lloyd George a fost educat la Şcoala Naţională din Llanystumdwy şi a promovat examenul preliminar de drept în 1877, susţinându-l pe cel final cu onoruri în 1884. A început să practice avocatura în Cricieth, în 1885, şi şi-a câştigat reputaţia de avocat neînfricat şi vorbitor elocvent. A intrat în politică, devenind membru al Partidului Liberal. În 1890, în vârstă de 27 de ani, David Lloyd George a fost ales deputat de Caernarfon. Inteligenţa sa sclipitoare l-a făcut, încă de la început, un adversar de temut - dar respectat - în cadrul dezbaterilor parlamentare. În timpul primei perioade în Parlament, interesele sale au fost în principal galeze şi priveau în special reforma funciară. A militat pentru mişcarea Cymru Fydd şi pentru fuziunea celor două federaţii liberale, nord şi sud. A fost unul dintre cei mai înverşunaţi adversari faţă de implicarea britanicilor în Războiul Burilor (1899-1902).

Când liberalii au ajuns la putere în 1905, a devenit preşedinte al Consiliului de Comerţ, cu un loc în Cabinet, dând dovadă de o excepţională capacitate administrativă, cu talent constructiv şi un dar pentru mediere în conflictele industriale. În octombrie şi noiembrie 1907, a reuşit să evite o închidere a căilor ferate. Printre alte măsuri importante s-au aflat: Merchant Shipping Act (1906); Legea privind brevetele şi modelele (1907); Port of London Act (1908).

În aprilie 1908, când H. H. Asquith a devenit prim-ministru, Lloyd George i-a succedat în funcţia de cancelar al Fiscului şi a condus proiectul de lege privind pensiile, care fusese deja introdus de Asquith. În 1909 a prezentat primul său buget, conceput pentru a finanţa măsuri de reformă socială şi care a fost descris drept cel mai controversat buget al timpurilor moderne. Respingerea acestuia de către Lorzi a dus la adoptarea Legii Parlamentului în 1911. În august 1910, Lloyd George a făcut o încercare nereuşită de a forma o coaliţie a liberalilor şi conservatorilor. La 4 mai 1911, el a prezentat un proiect de lege privind asigurările naţionale, care includea atât asigurări de sănătate, cât şi asigurări de şomaj şi care a primit avizul regal în decembrie acelaşi an. În discursul de la Mansion House din 21 iulie 1911, Lloyd George a avertizat Germania că Marea Britanie nu va tolera agresiunea în Maroc, discurs pentru care kaizerul a cerut demiterea sa. La 29 iunie 1912, şi-a lansat campania pentru reforma funciară, care a inclus înfiinţarea unui Comitet de anchetă funciară.

Când a fost declarat războiul cu Germania, în august 1914, Lloyd George, în calitate de Cancelar al Fiscului, a avut sarcina de a stabiliza finanţele ţării în cele mai dificile circumstanţe. În mai 1915, la formarea primului guvern de coaliţie, a devenit ministru al muniţiilor. La moartea lordului Kitchener, ministru de război, în mai 1916, Lloyd George a fost numit succesorul său.

În decembrie 1916, Asquith a demisionat şi Lloyd George a devenit prim-ministru. Unul dintre cele mai importante acte ale mandatului său, în anii de război, a fost stabilirea unităţii de comandă a forţelor aliate. În 1918, după armistiţiu, a fost readus la putere ca şef al guvernului de coaliţie, cu o largă majoritate. A susţinut, de asemenea, Legea educaţiei, din 1918, care crescut vârsta de absolvire a şcolii la 14 ani, precum şi Legea, din 1920, privind angajarea femeilor, tinerilor şi copiilor, prin care s-a interzis angajarea copiilor sub limita vârstei de şcoală obligatorie în căi ferate şi transport, construcţii şi lucrări de inginerie, fabrici şi mine, potrivit https://www.gov.uk/.

A fost şeful delegaţiei britanice la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920), fiind una dintre cele trei figuri proeminente ale acestui eveniment, alături de Woodrow Wilson, preşedintele Statelor Unite, şi Georges Clemanceau, preşedintele francez. A rămas, în continuare, prim-ministru, deşi depindea de susţinerea conservatorilor. În decembrie 1921, după negocieri prelungite, a reuşit să ducă la bun sfârşit Tratatul irlandez, în urma căruia Irlanda a devenit o ţară independentă, fapt care, însă, a provocat o diminuare a popularităţii şi a influenţei sale. În octombrie 1922, conservatorii s-au retras din coaliţie din cauza opoziţiei acestora faţă de politica externă a Marii Britanii în Turcia. Destrămarea coaliţiei pe care o conducea l-a determinat să demisioneze în 1922, David Lloyd George părăsind definitiv scena politică.

Deşi a rămas activ din punct de vedere politic timp de câţiva ani, nu a mai deţinut nicio funcţie. În 1926 a iniţiat o anchetă industrială liberală. În ianuarie 1934, într-un discurs la Bangor, şi-a conturat programul de restabilire a prosperităţii naţionale - politica "New Deal", care urma să fie realizată de Consiliul de Acţiune.

A scris, între 1933-1936, volumul "Memorii de război: Adevărul despre tratatele de pace", care a fost publicat în 1938. A rămas membru al Camerei Comunelor până în ianuarie 1945, când a demisionat. A fost înnobilat, în 1944, cu titlurile de Conte de Dwyfor şi Viconte de Gwynedd. A primit Ordinul de Merit în 1919 şi Legiunea de onoare în 1920, mai notează https://www.library.wales/.

În 1944 se întorsese în casa sa, Ty Newydd, din Llanystumdwy, unde a încetat din viaţă la 26 martie 1945. A fost îngropat, conform propriilor dorinţe, pe versantul împădurit de deasupra râului Dwyfor, de lângă casa sa.

Politicianul David Lloyd George a fost căsătorit cu Margaret, din 24 ianuarie 1888 şi până la moartea acesteia, în 20 ianuarie 1941. Au avut cinci copii: Richard (1889-1968), Mair Eluned (1890-1907), Olwen Elizabeth (1892-1990), Gwilym (1894-1967) şi Megan (1902-1966). S-a recăsătorit în 1943, cu Frances Louise, fiica lui John Stevenson din Wallington, Surrey, asistentul său personal. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Doina Lecea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.library.wales