Istoria primei clădiri a Teatrului Naţional începe în aprilie 1836, când "Societatea Filarmonica", înfiinţată de I.H. Rădulescu şi de Ioan Câmpineanu, a cumpărat Hanul Câmpinencii, pentru a construi în acel loc clădirea Teatrului Naţional şi a început o colectă în acest scop. În 1840, "Obşteasca Adunare" i-a propus domnitorului Alexandru Ghica un proiect pentru construcţia Teatrului Naţional cu cheltuiala statului. Proiectul a fost aprobat la 4 iunie 1840, potrivit site-ului tnb.ro.

În 1845, a fost ales planul arhitectului Anton Heft pentru a construi clădirea. În mai 1848, încep lucrările la ridicarea teatrului, dar au fost întrerupte din cauza evenimentelor revoluţionare din acel an. În 1849, după instalarea pe tron a domnitorului Barbu Ştirbei, s-a reluat licitaţia pentru terminarea construcţiei. La 31 decembrie 1852, a avut loc inaugurarea, sub numele de Teatrul cel Mare, cu piesa "Zoe sau Un amor românesc".

Clădirea teatrului a fost construită în stil baroc în cea mai mare parte. Sala de spectacole, cu o capacitate redusă, construită iniţial pentru protipendadă, a fost mărită pentru a cuprinde şi alte categorii de spectatori. În primii doi ani de la deschidere, teatrul a fost luminat cu lumânări de seu, iar din 1854 s-au folosit lămpi cu ulei de rapiţă. Mai târziu, teatrul a fost luminat cu gaz şi apoi, cu lumină electrică.

În 1853, actorul Matei Millo a jucat pentru prima oară în Bucureşti piesa "Chiriţa în provincie" de Vasile Alecsandri; acest spectacol reprezintă debutul dramaturgului în repertoriul teatral bucureştean. Premiera naţională a piesei "Hamlet" de William Shakespeare a avut loc în 1861.

Teatrul cel Mare a devenit instituţie publică de cultură când, printr-un decret din 1864, semnat de prim-ministrul de atunci, Mihail Kogălniceanu, "s-a hotărât să se ia pe contul statului şi să devină instituţie naţională". Faţadele laterale ale teatrului dădeau spre strada Matei Millo până la strada Sf. Ionică şi spre strada Câmpineanu, până la strada Ştirbei Vodă. Prin proporţiile şi amenajările interioare era, teatrul la acea dată, al treilea din Europa, potrivit lucrării "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, 2003).

Teatrul Naţional din Bucureşti, 1930 (placă fotografică).

Foto: (c) Arhivă istorică AGERPRES

În 1875, Teatrul cel Mare din Bucureşti a devenit Teatrul Naţional, director fiind scriitorul Alexandru Odobescu, precizează site-ul tnb.to. Din iniţiativa lui Ion Ghica, director al teatrului, Parlamentul promulgă în 1877 Legea teatrelor, inspirată de regulamentul Comediei Franceze, regulament redactat de Napoleon. În timpul Războiului de Independenţă, teatrul organizează reprezentaţii în folosul soldaţilor răniţi şi pentru întreţinerea spitalelor. În timpul reprezentaţiilor, publicul era ţinut la curent cu evenimentele de pe front.
 
În timpul Primului Război Mondial, trupa Teatrului Naţional se refugiază la Iaşi. În 1919 are loc primul turneu oficial al Teatrului Naţional Bucureşti în Transilvania şi în Banat, cu dramele "Apus de soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea şi "Răzvan şi Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Camil Petrescu devine director al Teatrului Naţional în 1939 şi inaugurează o şcoală de regie experimentală. Din 1941 până în 1944, director este Liviu Rebreanu.

În august 1944, aviaţia germană a executat o misiune de distrugere a Palatului Telefoanelor, bomba însă a căzut pe Teatrul Naţional, care se afla în vecinătate. Deşi clădirea Teatrului Naţional a fost distrusă, teatrul a continuat să funcţioneze în sălile: Comedia (Majestic), Studio (din Piaţa Amzei), sălile de festivităţi ale liceelor "Sfântul Sava" şi "Matei Basarab", Cercul Militar. După o vreme, rămâne doar cu sălile Comedia şi Studio, precizează site-ul tnb.ro. Terenul pe care s-a aflat vechiul Teatru Naţional a rămas viran până în anii 1990. În 2006, a fost construit pe acel loc hotelul Novotel, care are un portal la intrare ce imită porticul clădirii dispărute în 1944.

Odată cu sărbătorirea centenarului Teatrului Naţional, în 1952, instituţia de cultură a primit numele dramaturgului Ion Luca Caragiale, notează site-ul tnb.ro.

În perioada 1964-1973 a fost ridicată noua clădire a Teatrului Naţional Bucureşti, situată pe Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 2. Planurile de construcţie au fost semnate de arhitecţii Horia Marcu, Romeo Belea şi Nicolae Cucu, iar structura de rezistenţă de inginerul Alexandru Cişmigiu. Arhitectura clădirii se înscria în modernismul anilor '60. Sala Mare avea 920 de locuri şi dispunea de o scenă amplă cu portal variabil. Sala Mică a fost concepută în aşa fel încât se preta la transformări după genul spectacolului prezentat: italian, elisabetan şi tip arenă (cu spectatori de jur împrejur); în funcţie de aceste variante, ea putea primi 539, 455 şi 598 de spectatori, potrivit volumului ''Bucureşti, ghid turistic'' (Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980).

Teatrul Naţional din Piaţa Universităţii, Bucureşti, 10 ianuarie 1989.

Foto: (c) TRAIAN PROSAN/Arhivă istorică AGERPRES

Inaugurarea noii clădiri a Teatrului Naţional a avut loc în 20 decembrie 1973, la Sala Mare, cu spectacolul ''Apus de soare'' de Barbu Ştefănescu Delavrancea şi cu ''Simfonia patetică'' de Aurel Baranga. Sala Mică (Studio) a fost inaugurată la 30 aprilie 1974, cu piesele ''Năpasta'' şi ''Conul Leonida faţă cu reacţiunea'' de I.L. Caragiale, spectacol-coupé în regia lui Ion Cojar, iar la 1 octombrie 1975 s-a deschis Sala Atelier, cu drama ''Capul'' de Mihnea Gheorghiu, regia Letiţia Popa.

Sala Mare a Teatrului Naţional "I. L. Caragiale", Bucureşti,  14 august 1973.

Foto: (c) MIHAI ALEXE/Arhivă istorică AGERPRES

În momentul inaugurării, faţada clădirii nu era finalizată la exterior, notează www.tnb.ro. Forma de ''pălărie'' care i-a devenit simbol ar fi trezit nemulţumiri în rândul conducerii de atunci. Un incendiu, în luna august 1978, a distrus Sala Mare, determinând suspendarea spectacolelor pentru câţiva ani. Proiectul pentru refacerea Sălii Mari, realizat între 1983 şi 1986, a adus schimbări importante ansamblului: modificarea arhitecturală şi structurală a Sălii Mari (numărul de locuri a crescut de la 920 la 1.155) şi schimbarea faţadei corpului principal prin amplasarea unui ecran de arce în faţa copertinei de la intrarea principală. Tot cu această ocazie s-a construit Sala Amfiteatru. Sala Mare a fost redată activităţii teatrale în 1986.

Clădirea Teatrului Naţional, Bucureşti, 17 martie, 1989.

Foto: (c) SORIN LUPŞA/Arhivă istorică AGERPRES

Din 1986, când a fost demolată clădirea Teatrului "Regina Maria" (situată în zona Pieţei Naţiunile Unite), până în 2011, în Sala Mică a Teatrului Naţional a fost găzduit Teatrul de Operetă "Ion Dacian", conform site-ului www.opereta.ro.

Teatrul Naţional de Operetă "Ion Dacian", Bucureşti, 10 iunie 2008.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR/Arhivă istorică AGERPRES

Teatrul Naţional "I. L. Caragiale", Bucureşti, 5 iunie 1988.

Foto: (c) ARMAND ROSENTHAL/Arhivă istorică AGERPRES

În perioada 15 martie 2011-11 aprilie 2015, clădirea Teatrului Naţional ''I.L. Caragiale'' din Bucureşti a fost supusă unui amplu proces de reconstrucţie, reabilitare şi modernizare. Prima dintre sălile nou construite, Sala Mică, a fost inaugurată la 9 octombrie 2012. A urmat Sala Media, la 16 decembrie 2012. În 2013, la 4 octombrie, a avut loc inaugurarea Sălii Pictura, cea de-a treia sală nouă, amplasată pe locul fostului Atelier de pictură. Sala Studio s-a redeschis la 11 octombrie 2013, marcând revenirea acestei săli cu dotări sceno-tehnice speciale în circuitul teatral. La 3 noiembrie 2013, Sala Atelier, refăcută şi îmbogăţită cu un balcon, a reintrat şi ea în circuitul de spectacole, potrivit site-ului tnb.ro.

Teatrul Naţional "I. L. Caragiale", Bucureşti, 9 martie 1994.

Foto: (c) AUREL VÂRLAN/Arhivă istorică AGERPRES

Hotelul Intercontinental şi Teatrul Naţional, Bucureşti, 17 mai 1996.

Foto: (c) PAUL BUCIUTA/Arhivă istorică AGERPRES

Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale", Bucureşti, 6 mai 2015.

Foto: (c) ALEX TUDOR / AGERPRES FOTO

La 18 aprilie 2015, premiera spectacolului ''Înşir'te mărgărite'' după Victor Eftimiu, în regia lui Dan Puric, a marcat inaugurarea noii Săli Mari, integral refăcută şi redimensionată, dar şi încheierea lucrărilor de reabilitare şi deschiderea în totalitate a TNB pentru public. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu; redactor Arhivă Foto: Vlad Ruşeanu, Elena Bălan, Mihaela Tufega; editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru) 

***Explicaţie foto din deschidere: Teatrul Naţional din Bucureşti, 1930 (placă fotografică).