Oraşul antic Efes (Ephesus) din Asia Mică, din provincia Izmir (Turcia), de la Marea Egee, a fost înscris în anul 2015 în lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO, potrivit paginii de internet a organizaţiei, http://whc.unesco.org. Efes este un exemplu remarcabil de oraş-port roman, cu canal maritim şi bazin portuar, un centru remarcabil cultural şi comercial, notează şi site-ul www.trt.net.tr.

Aflat în zona fostului estuar al râului Kaystros, Efes cuprinde aşezări succesive din mai multe perioade, începând cu mileniul al VII-lea î.Hr., la Movila Cukurici şi până în prezent, la Selçuk: elenistică, romană, bizantină, a ''beylik''-urilor turceşti, şi otomană. Ele au fost fondate pe noi locaţii, care au urmat ţărmul pe măsură ce acesta se retrăgea spre vest. Săpăturile arheologice din ultimii zeci de ani au scos la iveală monumente măreţe ale perioadei Imperiului Roman, printre care Biblioteca lui Celsus, Teatrul Mare, Teatrul Odeon, Fântâna lui Traian, Pryntaneionul sau primăria, Agora comercială, dar şi câteva rămăşiţe din faimosul Templu al lui Artemis, una dintre cele "Şapte minuni ale lumii", care a atras pelerini din întreaga Mediterană. Începând cu secolul al V-lea, Casa Fecioarei Maria, o capelă cruciformă cu o cupolă aflată la şapte kilometri de Efes (unde şi-ar fi petrecut ultimii ani din viaţă), a devenit un loc major de pelerinaj creştin, ce continuă şi astăzi. Totodată, Moscheea Isa Bey şi aşezarea medievală de pe dealul Ayasuluk sunt mărturii ale apariţiei turcilor selgiucizi şi otomani.

Situată favorabil din punct de vedere geografic, aşezarea a fost expusă unei deplasări continue a liniei ţărmului de la est la vest pe fondul sedimentării, generând mai multe relocări ale oraşului şi ale porturile sale. Aşezarea neolitică a Movilei Cukurici, care marchează marginea de sud a fostului estuar, este în prezent în interior, fiind abandonată înainte de aşezarea pe Dealul Ayasuluk din epoca mijlocie a bronzului. Fondat în mileniul al II-lea î.Hr., sanctuarul Artemis din Efes, iniţial o zeiţă-mamă anatoliană, a devenit unul dintre cele mai mari şi mai importante sanctuare ale lumii antice. Oraşele greceşti care s-au dezvoltat în urma migraţiilor ionice s-au unit într-o confederaţie sub conducerea Efesului. În secolul al IV-lea î.Hr., Lysimah, unul dintre cei doisprezece generali ai lui Alexandru cel Mare, a fondat noul oraş Efes, părăsind în acelaşi timp vechiul oraş din jurul Artemision.

În jurul anului 546 Î.Hr. oraşul a fost ocupat de perşi, însă a fost eliberat de regele macedonean Alexandru cel Mare. Când Asia Mică a fost încorporată în Imperiul Roman în anul 133 î.Hr., Efes a fost desemnată capitala noii provincii Asia Minor. În perioada romană, Efes înfloreşte din punct de vedere cultural şi spiritual, în special în timpul domniei Împăratului Octavian Augustus. Atunci au fost înălţate construcţii grandioase precum Agora, Bazilica Romană sau Templul lui Augustus şi, mai târziu, Templul lui Domiţian. Împăratul Hadrian a vizitat şi el Efesul, iar cu ocazia celei de-a doua vizite a fost construit Templul lui Hadrian, ce a ridicat urbea mai presus de rivalele sale Pergam şi Smyrna. În anul 268, Efes a fost devastat de invaziile goţilor, atunci dispărând faimosul monument dedicat Zeiţei Artemis. Împăratul Constantin I a fost cel care a reconstruit şi extins oraşul Efes.

În 1330, oraşul a fost cucerit de turcii selgiucizi şi a devenit capitala unui beylik (principat). Cu timpul, marea s-a retras şi Efes a încetat să mai fie un oraş port important. Aria arheologică actuală cuprinde vestigii importante din perioada elenistică şi romană, precum şi din epoca bizantină (ruine de biserici).

Relatările istorice şi relicvele arheologice ale culturilor anatoliene tradiţionale şi religioase semnificative, începând de la cultul lui Cibela (de origine frigiană) până la renaşterea modernă a creştinismului sunt vizibile în Efes, care a jucat un rol decisiv în răspândirea credinţei creştine în întreaga lume. Rămăşiţele extinse ale Bazilicii Sf. Ioan de pe Dealul Ayasuluk şi cele ale Bisericii Casa Fecioarei Maria din Efes sunt o dovadă a importanţei oraşului pentru creştinism. Două Sinoade importante ale Bisericii creştine primare au avut loc la Efes în anii 431 şi 449 d.Hr., iniţiind venerarea Mariei în creştinism, care poate fi văzută ca o reflectare a veneraţiei anterioare a lui Artemis şi a Cibelei anatoliene. În Efes a activat o anumită perioadă şi Apostolul Pavel, probabil şi Ioan Evanghelistul. În imediata apropiere a oraşului ar fi fost îngropată Fecioara Maria (în capela Panaghia Kapoulou), iar în interiorul oraşului, Luca Evanghelistul.

Efesul a fost, de asemenea, principalul centru politic şi intelectual, cu a doua şcoală de filosofie în zona Mării Egee, şi a avut o mare influenţă asupra filosofiei şi medicinei, menţionează https://whc.unesco.org.

Proprietatea Efes este protejată prin decizii ale Consiliului Regional de Conservare Izmir împuternicit prin Legea naţională turcă pentru conservarea bunurilor culturale şi naturale nr. 2863/1983. Consiliul de Conservare are responsabilitatea generală pentru siturile urbane şi arheologice din cadrul proprietăţii şi zonei tampon care sunt declarate Situri Arheologice de gradul I. Unele secţiuni din zona tampon sunt protejate sub încadrarea de sit arheologic de gradul trei, iar altele beneficiază de reglementările dedicate ariilor de conservare urbană.

În prezent, ruinele Efesului antic şi localitatea Selçuk atrag mii de turişti în fiecare an. Săpăturile arheologice şi lucrările de restaurare s-au desfăşurat zeci de ani la rând. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) Ephesus Foundation/facebook.com