Domul ("Il Duomo") din Siena, o catedrală din oraşul toscan cu hramul Sfânta Maria, reprezintă o frumoasă mixtură de stiluri arhitectonice romanice şi gotice, proiectată de Nicola Pisano. Este una dintre cele mai mari catedrale din Italia. Lăcaşul de cult ar fi putut ajunge cea mai mare catedrală creştină, dacă o boală devastatoare a secolului al XIV-lea nu ar fi împiedicat continuarea planurilor de construire a acesteia, deja începute, potrivit www.crestinortodox.ro.

Domul din Siena a fost ridicat între anii 1215 şi 1263, arhitectura sa aparţinând, în mare parte, maestrului în arhitectură gotică, Nicola Pisano. Fiul său, Giovanni, a proiectat planurile pentru partea inferioară a faţadei clădirii, începute în anul 1285.

Încă din momentul construirii, catedrala a fost romano-catolică, iar, în prezent, are hramul "Santa Maria Assunta" (Adormirea Maicii Domnului), menţionează www.tuscany.co.

Actuala catedrală a fost înălţată pe locul unei alte biserici cu hramul Sfintei Maria, construită în secolul al IX-lea, unde se afla un templu dedicat zeităţii romane Minerva, notează https://operaduomo.siena.it/la-cattedrale/.

Exteriorul catedralei este realizat din marmură multicoloră, iar interiorul din bucăţi alb-negre. Majoritatea sculpturilor aşezate pe faţada clădirii sunt copii ale originalelor, care au fost mutate în interior, în muzeul catedralei, pentru o mai bună conservare.

Partea superioară a faţadei a fost adăugată în secolul al XIV-lea, când Siena a cunoscut o perioadă de înflorire şi dezvoltare. Tot atunci s-au realizat şi unele planuri de extindere a catedralei, forma finală a acesteia fiind planificată să depăşească şi Catedrala Sfântul Petru din Roma. Clădirea actuală, de o dimensiune apreciabilă, este ridicată până la zona dintre cele două rânduri de coloane ale catedralei ce urma a fi construită.

Extinderea a început în anul 1339, cu construirea unei noi nave (zona centrală a unei biserici în stil arhitectural romanic sau gotic), începând din partea dreaptă a Domului. Însă, în 1348, o cumplită boală, "moartea neagră" sau "ciuma neagră", a făcut ravagii printre locuitorii Sienei, omorând mai mult de două treimi din populaţie. Imensa catedrală a rămas doar la stadiul de proiect, nefiind vreodată finalizată conform planurilor iniţiale.

În secolul al XIX-lea, faţada catedralei a fost decorată cu mozaicuri veneţiene placate cu aur. Catedrala din Siena este unul dintre cele mai elocvente exemple ale arhitecturii gotice italiene.

Un atu major al catedralei îl reprezintă pardoseala, care înfăţişează un mozaic format din 59 de tablouri din bucăţi de marmură sculptată şi minuţios îmbinată. Acestea au fost realizate între anii 1372 şi 1547. Unii dintre cei mai buni artişti care au lucrat la Domul din Siena au "împrumutat" catedralei o parte din imensul lor talent. Printre aceştia: Domenico di Bartolo, Matteo di Giovanni, Pinturicchio şi, în mod special, Domenico Beccafumi, care a desenat 35 de fresce (1517-1547). Plăcile de mozaic din interiorul navei şi al lateralelor Domului, sunt, de obicei, descoperite, însă, cele mai valoroase sunt protejate, fiind dezvelite doar între 23 august şi 3 octombrie, în fiecare an. Labirintul religios de pe podea este parcurs în genunchi de către credincioşi.

Un alt element valoros al catedralei este faimosul balcon octagonal gotic al lui Nicola Pisano (1266-1268), ajutat de către fiul său, Giovanni. Balconul este un loc folosit, în special, pentru predică şi citire a Evangheliei. Tablourile gotice de pe balcon înfăţişează viaţa lui Iisus Hristos în mijlocul mulţimii. Coloanele balconului sunt sprijinite pe spatele unor lei alături de pradă şi puii lor, iar baza coloanei centrale este formată dintr-o congregaţie de filosofi şi figuri reprezentative pentru arta liberală, arată www.crestinortodox.ro.

În laterala nordică se află altarul lui Piccolomini, care a fost început în 1481 de către Andrea Bregno. Între 1501-1504 Michelangelo a realizat cele patru statui de la baza acestuia, întruchipându-i pe Sfinţii Grigorie, Pavel, Petru şi Pius. Statuia din vârf, înfăţişând Fecioara şi Pruncul, aparţine sculptorului sienez Jacopo della Quercia. Tot în laterala dinspre nord se află o statuie din bronz a lui Donatello, întruchipându-l pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Altarul renascentist este flancat de candelabre purtând îngeri, lucrările fiind realizate de Beccafumi. Tavanul catedralei înfăţişează un număr de 172 de papi, alături de bogate ornamente multicolore.

La mijlocul navei, pe partea stângă este intrarea în Librăria Piccolomini, rezervată de către Francesco Piccolomini (Papa Pius al III-lea) păstrării cărţilor unchiului său, Aeneas (Pius al II-lea). În subsolul Domului, în batisteriu, se află extraordinare basoreliefuri ale celebrilor Donatello, Ghiberti, Jacopo della Quercia şi ale altor sculptori ai secolului al XV-lea.

În nava neterminată se află Muzeul Operei. Acestei secţiuni i-a fost adăugat un tavan pentru a putea găzdui muzeul. Dintre multele opere valoroase ale muzeului se regăseşte faimoasa Madonna a lui Duccio di Buoninsegna (1308-1311). O parte a acesteia o înfăţişează pe Fecioara Maria înconjurată de îngeri, apostoli şi sfinţi. Cealaltă parte cuprinde 26 de scene din viaţa lui Iisus Hristos.

Domul combină într-o formulă echilibrată elemente gotice şi romane (clopotniţa însăşi este de factură romană), deşi planul avut în vedere în proiectul iniţial se concentra pe o expresie pur gotică. Rezultatul a ajuns să materializeze o diversitate de stiluri arhitectonice (inclusiv cel clasic, în plus faţă de cele două amintite) datorită perioadei relativ îndelungate în care clădirea a fost construită şi a numărului mare de arhitecţi desemnaţi să supravegheze lucrările, fiecare cu propria sa viziune, arată www.tourism-siena.com. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Horia Plugaru, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: operaduomo.siena.it