Louis Paul Boon, jurnalist şi romancier flamand, este considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori în limba olandeză din secolul XX.

Născut Lodewijk Paul Aalbrecht Boon, la 15 martie 1912, în Aalst, Belgia, ca fiul cuplului Jef Boon şi Stella Verbestel, făcea parte dintr-o familie din clasa muncitoare, origini pe care nu şi le-a negat niciodată în opera sa, potrivit site-ului www-lpbooncentrum.

A părăsit şcoala la vârsta de 16 ani pentru a lucra alături de tatăl său ca vopsitor de maşini într-un atelier de caroserie din Schaerbeek, atunci o suburbie a oraşului Bruxelles. A fost înscris de părinţi la Academia Municipală de Arte Frumoase din oraşul natal, unde seara urma cursul de pictură, dar, nu după mult timp, a fost nevoit să abandoneze din cauza lipsei de fonduri, conform site-ului www-biographybase-com. Ulterior, a lucrat ca zugrav de faţade şi ca meşter într-o fabrică de bere.

În septembrie 1939, Boon a fost mobilizat ca soldat, fiind trimis la Gooik şi la Tessenderlo. A fost mutat la Veldwezelt, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, în mai 1940, dar a fost capturat ca prizonier de război în prima zi şi după câteva săptămâni petrecute într-un lagăr de prizonieri, a fost trimis acasă. Experienţele sale din timpul războiului sunt subiectul celei de-a patra cărţi pe care a scris-o, "Mijn kleine oorlog" (1946).

Boon a descoperit că are talent pentru scris şi a început să lucreze ca jurnalist pentru publicaţiile "De Rode Vaan" (1945-1946), "Front" (1946-1947) şi "De Vlaamse Gids" (1948). Ulterior, a contribuit la ziarul "Vooruit", impunându-se ca freelancer. În anii următori, Boon şi-a împărţit energiile între un flux constant de romane şi articole jurnalistice pentru "Het Parool", "De Zweep", "Zondagspost", dar şi alte ziare şi reviste.

Atitudinea sa ostilă faţă de sistemele politice şi marea empatie faţă de clasa muncitoare au făcut ca Boon să fie descris drept un "anarhist blând". El este un observator atent al societăţii, al individului şi al interacţiunii dintre ele, pe care le redă frumos prin perfecţionarea diferitelor tehnici narative, notează site-ul www.imdb.com.

După ce a scris un roman nepublicat, debutul oficial al lui Boons a venit în 1942 cu "De voorstad groeit", obţinând premiul "Leo J. Krynprijs" la recomandarea lui Willem Elsschot. Debutul său este urmat de "Abel Gholaerts" (1944), bazat pe viaţa lui Van Gogh, şi de "Forgotten Street" (1946), care este foarte tipic pentru opiniile sociale ale lui Boon.

Printre romanele sale istorice se regăsesc "De gang van Jan de Lichte" (1957), urmat în 1961 de "De zoon van Jan de Lichte". Boon a scris mult despre istoria locurilor natale, Aalst şi împrejurimile sale, în: "Pieter Daens" (1971), "De zwarte hand" (1976) şi "Het jaar 1901" (1977). "Het geuzenboek" (1979) a fost publicat postum. Boon a preferat să folosească surse autentice atunci când îşi scria romanele istorice.

Alte proze pe care le-a scris în "Vooruit" au fost culese în "Dorp in Vlaanderen" (1966), "Wat een leven!" (1967) şi "90 Mensen" (1970). De asemenea, a scris basme, precum "Blauwbaardje" în "Wonderland". Poezia nu este în centrul operei lui Boon, dar "De kleine Eva de la Kromme Bijlstraat" (1956) este aparte, pentru care a primit premiul "Henriëtte Roland Holst". În 1967, Boon a primit şi Premiul "Constantijn Huygensprijs" pentru întreaga sa operă, ceea ce a sporit recunoaşterea lui în Belgia. În 1971, Boon a fost distins cu Premiul Trienal de Stat al Belgiei, conform site-ului www.antiqbook.com. Mulţi ani a fost considerat un candidat important la Premiul Nobel pentru Literatură, aminteşte site-ul https://literatuurmuseum.nl/

În 1969, a încetat să scrie (cu excepţia rubricilor sale din publicaţii) şi s-a dedicat picturii, având multe expoziţii.

A fost căsătorit cu Jeanneke de Wolf, cu care a avut un fiu. A murit la masa de scris, în urma unui atac de cord, la 10 mai 1979, la Erembodegem. După moartea sa, Boon a continuat să fie citit pe scară largă. Majoritatea scrisorilor, manuscriselor dactilografiate de Louis Paul Boon se află în colecţia AMVC Letterenhuis, instituţie care aparţine Muzeului de Literatură, precum şi în arhiva înfiinţată de soţia sa, în Erebodegem, şi în Centrul de documentare Louis Paul Boon, menţionează site-ul https://literatuurmuseum.nl/ AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.lpbooncentrum.be