Povestitor, nuvelist și romancier, Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre clasicii literaturii române. Perpessicius îl numea 'cel mai desăvârșit poet al prozei noastre din toate timpurile', apreciind valoarea și expresivitatea scrierilor sale.

Mihail Sadoveanu, al cărui nume la naștere a fost Mihail Ursachi, s-a născut la 5 noiembrie 1880, la Pașcani, județul Iași, potrivit volumului 'Dicționarul Scriitorilor Români' (Editura Albatros, 2002).

Sosirea scriitorul Mihail Sadoveanu, pe aeroportul Băneasa, de la Congresul Mondial al Partizanilor Păcii de la Paris, 1949.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

A urmat școala primară în Vatra Pașcanilor, între 1887 și 1891. Învățătorul său, Mihai Busuioc, avea să fie evocat ulterior în povestirea 'Domnu Trandafir'.

A continuat studiile la gimnaziul 'Alecu Donici' din Fălticeni și la Liceul Național din Iași. În 1900, s-a înscris la Facultatea de Drept din București, dar nu a frecventat cursurile, fiind atras de viața literară.

Debutul său a avut loc în 1897, în revista bucureșteană 'Dracu', cu schița 'Domnișoara M. din Fălticeni', publicată sub pseudonimul Mihai din Pașcani.

Scriitorul Mihail Sadoveanu in mijlocul copiilor, 1956.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

În anii următori a publicat versuri, proză și povestiri în mai multe reviste și ziare, folosind și alte pseudonime. A colaborat la publicații precum 'Pagini literare', 'Opinia', 'Revista română' și 'Sămănătorul', iar în 1899 a editat revista 'Lumea' împreună cu Matei Rusu.

În 1901, s-a căsătorit cu Ecaterina Bâlu, cu care a avut unsprezece copii. În anul următor a făcut stagiul militar, experiență evocată mai târziu în volumul 'Amintirile căprarului Gheorghiță'.

Mihail şi fiica acestuia,  Profira Sadoveanu, 1940.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

În 1903, la sugestia lui Ștefan Octavian Iosif, a mers la București și a lucrat în redacția revistei 'Sămănătorul'. Ulterior, a ocupat funcții la Casa Școalelor și la Direcția Artelor din Ministerul Instrucțiunii și Cultelor.

Anul 1904 a fost numit de Nicolae Iorga 'Anul Sadoveanu', deoarece scriitorul a debutat editorial cu patru volume: 'Povestiri', 'Șoimii', 'Dureri înăbușite' și 'Crâșma lui Moș Precu'.

În 1906, volumul 'Povestiri' i-a adus Premiul Academiei Române, în urma unui referat semnat de Titu Maiorescu. În anii următori a publicat numeroase povestiri și nuvele și a colaborat la importante reviste literare.

Muzeul Memorial 'Mihail Sadoveanu' din municipiul Iaşi.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

A fost președinte al Societății Scriitorilor Români între 1909 și 1911 și director al Teatrului Național din Iași între 1912 și 1919. După răscoala din 1907, a fost numit inspector al cercurilor culturale sătești și al bibliotecilor populare. În timpul Primului Război Mondial a fost mobilizat, iar în 1916 a participat la editarea ziarului de front 'România'. În 1918 s-a stabilit la Iași, unde a scos, împreună cu George Topîrceanu, revista 'Însemnări literare'.

Primul său roman istoric, 'Neamul Șoimăreștilor', a apărut în 1915. Printre volumele importante din perioada interbelică se numără 'Venea o moară pe Siret', 'Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă' și 'Hanul Ancuței', publicat în 1928. În 1930 a apărut 'Baltagul', considerat cel mai cunoscut roman al său.

Muzeul Memorial 'Mihail Sadoveanu' din municipiul Iaşi, tablou cu membri ai familiei Sadoveanu.

Foto: (c) ADRIAN CUBA / AGERPRES FOTO

În anii '30 a scris romane istorice precum 'Nunta domniței Ruxandra' și 'Viața lui Ștefan cel Mare'. Trilogia 'Frații Jderi' este alcătuită din volumele 'Ucenicia lui Ionuț' (1935), 'Izvorul alb' (1936) și 'Oamenii Măriei Sale' (1941).

Scriitorul a continuat să publice și după cel de-Al Doilea Război Mondial, între titlurile acestei perioade aflându-se 'Mitrea Cocor' și 'Nicoară Potcoavă'.

A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1916 și membru titular în 1921. A condus Secțiunea Literară a Academiei între 1935 și 1938, iar între 1948 și 1961 a fost președintele Secției de Limbă, Literatură și Arte.

În 1938, Universitatea din Iași i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. În 1949 a fost ales președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor.

În 1980, la centenarul nașterii sale, a fost inaugurat la Iași Muzeul 'Mihail Sadoveanu', în casa în care locuise scriitorul între 1919 și 1936.

Activitatea politică a lui Mihail Sadoveanu a fost controversată și a influențat receptarea operei sale. De-a lungul vieții, a trecut prin mai multe formațiuni politice, de la Partidul Poporului și Partidul Național Liberal la Partidul Agrar, iar după al Doilea Război Mondial s-a apropiat de Partidul Comunist Român, punctează muzeulliteraturiiiasi.ro.

Mihail Sadoveanu a murit la 19 octombrie 1961, în locuința sa din București. A fost înmormântat cu funeralii naționale la Cimitirul Bellu. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea ,editor online: Andreea Preda)