Staţiunea balneoclimaterică Sărata-Monteoru este situată în satul omonim al comunei Merei, judeţul Buzău, în depresiunea Sărata, la poalele de Nord-Est ale Dealului Istriţa, la 86 metri altitudine, la 18 km Vest de municipiul Buzău, notează lucrarea "Enciclopedia Geografică a României" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002).

Aşezare străveche, Sărata-Monteoru este menţionată în actele de cancelarie emise de Vlad Călugărul, domn al Tării Româneşti (1482-1496), drept o mică aşezare numită "Sărata". Un al doilea document, în care apare menţionat acest loc, este un hrisov, din 1510, al domnitorului Vlad cel Tânăr (1510-1512), în care numeşte acest loc "locuinţa de la câmp, de la Sărata", arată https://www.travellerinromania.com/.

Ţinut de legendă şi refugiu pentru boierii acelor timpuri, Sărata-Monteoru şi-a câştigat renumele şi s-a dezvoltat în urma numeroaselor vizite ale familiilor domnilor Ţării Româneşti Şerban Cantacuzino (1678-1688), Constantin Brâncoveanu (1688-1714), ale omului politic Alexandru Marghiloman (1854-1925), născut în Buzău, ale profesorului şi ministru al educaţiei, Spiru Haret (1851-1912), etc.

Localitatea a început să se dezvolte mai ales după 1840, când în zonă a ajuns comerciantul grec Grigore Stavri (1831-1898), om energic şi întreprinzător. Sărata-Monteoru era vestită pentru fabricarea vinului, ţuicii, ţesăturilor de borangic, dar mai ales pentru bogăţia subsolului său, reprezentată de substanţe minerale şi mai cu seamă de păcură, sare, piatră de construcţie, ape minerale. În 1864, acesta a cumpărat mare parte din puţurile de păcură iar între 1870-1871 a construit gara Monteoru, adoptând acest nume şi pentru familia sa. În 1871 a ridicat prima fabrica de prelucrare a uleiului mineral din ţara noastră.

În 1880, Grigore Monteoru a devenit proprietarul exclusiv al exploatărilor de petrol de la Monteoru, extracţia făcându-se prin galerii (sonde verticale şi orizontale), fiind a patra de acest gen din Europa. Mina de petrol de la Sărata-Monteoru şi-a păstrat până astăzi unicitatea şi reprezintă un important obiectiv turistic.

În paralel, înţelegând rolul deosebit al apelor minerale de la izvoarele din zonă în tratamentul unor boli, cu ajutorul doctorului Guynot, medic la Aix les Bains (Franţa), Grigore Monteoru a început amenajarea unui stabiliment balnear, ajutat fiind de arhitectul şi arheologul amator german Eduard Honzik. Staţiunea balneară a fost inaugurată la 1 iulie 1895 şi cuprindea două hoteluri cu peste 100 de camere, zone de tratament, un casino şi un ştrand, potrivit http://www.monteoruspa.ro/.

Sursa foto: descopera-romania.ro

Staţiunea, care a devenit cunoscută în Europa, în special în perioada interbelică, este recomandată şi astăzi pentru tratarea afecţiunilor reumatismale inflamatorii, afecţiunilor reumatismale degenerative, afecţiunilor ţesuturilor moi (abarticulare), afecţiuni ortopedico post-traumatice, afecţiuni neurologice periferice, afecţiuni neurologice centrale, nevroza astenică, ş.a. Staţiunea are o bază de tratament modernă şi este dotată cu aparatura medicală performantă, de ultimă generaţie.

Factorii naturali de cură sunt reprezentanţi de climatul de cruţare (tipul de climat cu o solicitare neurovegetativă şi endocrină foarte slabă), apele minerale sărate, sodice, iodurate, bromurate, calcice, magneziene, unele sulfuroase, de mare concentraţie (188,5 g/l) şi nămolul mineral sulfuros.

Sursa foto: historia.ro 

Climatul din zonă este influenţat de colinele împădurite din apropiere, cu veri călduroase (iulie - temperatura medie este de 22 grade Celsius) şi ierni nu prea friguroase (ianuarie - medii termice în jur de -3 grade Celsius). Temperatura medie anuală este de 10 grade Celsius, iar precipitaţiile însumează, în medie, 550 mm anual.

Pe teritoriul satului Sărata-Monteoru există unul dintre cele mai importante complexe arheologice ale României şi anume complexul de aşezări şi necropole datând din neolitic (Cultura Băieşti - Aldeni şi Cucuteni B) şi epoca bronzului (Cultura Monteoru), menţionează https://turismbuzau.ro/. Necropolele din epoca bronzului se află pe colinele şi terasele de la Cetăţuia (283 metri) şi Poiana Scoruşului. Săpăturile au fost începute de Eduard Honzik, care a adunat o colecţie importantă de fragmente ceramice şi alte obiecte pe care le-a donat Muzeului din Berlin. Un prim articol pe acest subiect a fost publicat de profesorul Hubert Schmidt, împreună cu Eduard Honzik, în 1907. Cercetările au fost continuate de profesorul Ion Nestor, care în lucrarea sa din 1933, a realizat prima prezentare completă a descoperirilor de la Sărata-Monteoru şi cărora le-a atribuit numele de "Cultura Monteoru".

Totodată, plecând din Sărata-Monteoru se pot efectua excursii la Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici, la Mănăstirea Ciolanu, la Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura, pe valea superioară a Buzăului. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: cjbuzau.ro