Început la 20 noiembrie 1945, Procesul de la Nurnberg, al marilor criminali de război, acuzaţi de conspiraţie, crime împotriva păcii, crime de război şi crime împotriva umanităţii, s-a încheiat la 1 octombrie 1946, când au fost citite verdictele. Dintre cei 24 de inculpaţi iniţiali, reprezentanţi ai regimului nazist, doar 21 au apărut în instanţă: marele industriaş Gustav Krupp, bătrân şi bolnav, nu a mai fost judecat; Martin Bormann a fost judecat şi condamnat in absentia, iar Robert Ley s-a sinucis în ajunul procesului. Amintim că principalii lideri politici şi militari ai regimului nazist - Adolf Hitler, Heinrich Himmler şi Joseph Goebbels - s-au sinucis înainte de sfârşitul războiului, potrivit conform https://museums.nuernberg.de/.

Potrivit verdictelor date de Tribunal Militar Internaţional (IMT), 12 inculpaţi au fost condamnaţi la moarte, trei la închisoare pe viaţă şi patru la închisoare pe termen lung. Tribunalul a găsit trei inculpaţi nevinovaţi. Tribunalul Militar Internaţional a declarat drept organizaţii criminale NSDAP-ul, Gestapo-ul, SD-ul şi SS-ul (excepţie făcând Reiter SS). Condamnările la moarte au fost executate la 16 octombrie 1946. Hermann Goring s-a sinucis cu doar câteva ore înainte de executarea pedepsei sale. Cei condamnaţi la închisoare au rămas, pentru o perioadă, la Nurnberg şi apoi au fost transportaţi, la 18 iulie 1947, la închisoarea aliaţilor pentru criminali de război din Berlin-Spandau, unde au rămas până la îndeplinirea termenelor.

Primele eforturi de a pune sub acuzaţie crimele de război au fost iniţiate după Primul Război Mondial. Prin Tratatul de la Versailles s-a cerut extrădarea liderului german pentru a fi supus unui "proces public". Alţi 890 de civili şi oficiali militari germani ar fi trebui să se confrunte cu tribunalele aliate. Partea germană s-a prevalat în cererea sa pentru ca procesele împotriva criminalilor germani de război să se desfăşoare în faţa Curţii Supreme de la Leipzig, pentru prima dată în temeiul dreptului internaţional. Cu toate acestea, puţine dintre procesele instrumentate au fost considerate grave, iar sentinţele au fost uşoare.

Experienţa cu procesele eşuate de la Leipzig a întărit hotărârea aliaţilor în 1945 de a pune sub acuzare ei înşişi crimele de război naziste, conform https://museums.nuernberg.de/.

La 8 august 1945, în urma predării necondiţionate a Germaniei, puterile aliate - SUA, URSS, Marea Britanie şi Franţa - au convenit, prin adoptarea Chartei de la Londra, să înfiinţeze un Tribunal Militar Internaţional (IMT), potrivit https://www.dw.com/. Pentru prima dată în istorie, un tribunal internaţional a fost autorizat să responsabilizeze personal reprezentanţii de frunte ai unui stat pentru infracţiunile de drept internaţional. Oraşul Berlin a fost declarat sediul permanent al tribunalului, iar procesul împotriva "marilor criminali de război" urma să aibă loc la Nurnberg.

În Charta de la Londra au fost cuprinse şi cele patru capete de acuzare împotriva criminalilor de război nazişti şi au fost introduse, de asemenea, acuzaţii împotriva guvernului german, a conducerii NSDAP, SS şi SD, SA şi Gestapo, precum şi a Statului Major General şi a Înaltului Comandament al Wehrmacht ca fiind organizaţii criminale. Cele patru capete de acuzare erau: conspiraţie - acuzaţii au pregătit şi au pus în practică un plan cu scopul de a obţine puterea absolută şi au acţionat în înţelegere totală pentru perpetuarea crimelor ulterioare; crime împotriva păcii - acuzaţii au încălcat articolul 34 din tratatele internaţionale în 64 de ocazii separate, ducând războaie de agresiune şi provocând ruina întregii lumi; crime de război - acuzaţii au ordonat sau au permis asasinatele colective şi tortura la scară incomensurabilă, au transformat în sclavi milioane de oameni şi au ordonat jaful generalizat; crime împotriva umanităţii - acuzaţii au persecutat adversarii politici şi minorităţile rasiale sau religioase; au exterminat întregi comunităţi etnice, notează https://www.yadvashem.org/.

Cu toate că a făcut subiectul mai multor controverse, majoritatea observatorilor a considerat că procesul, în ansamblul său, a constituit un pas înainte pentru stabilirea dreptului penal internaţional, notează https://www.dw.com/ şi https://www.history.com/.

Verdictele de la Nurnberg au condus direct la adoptarea Convenţiei Naţiunilor Unite privind genocidul (1948), a Declaraţiei universale a drepturilor omului (1948), precum şi a Convenţiei de la Geneva privind legile şi obiceiurile de război (1949). În plus, Tribunalul Militar Internaţional a oferit un precedent util pentru procesele criminalilor de război japonezi de la Tokyo (1946-1948); procesul din 1961 al liderului nazist Adolf Eichmann (1906-1962); înfiinţarea de tribunale pentru crimele de război comise în fosta Iugoslavie (1993) şi în Rwanda (1994), potrivit https://www.history.com/.

Urmărirea legală a crimelor regimului nazist nu s-a încheiat cu anunţarea verdictelor în Procesul de la Nurnberg. În decembrie 1945, aliaţii stabiliseră deja, prin Legea nr. 10 a Consiliului de Control, o bază juridică uniformă pentru urmărirea penală a crimelor de război în zonele respective de ocupaţie, care au constituit baza proceselor ulterioare de la Nurnberg (1946-1949), arată https://museums.nuernberg.de/. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

Sursa fotografiilor: nationalww2museum.org