La 1 mai 1851 a fost deschisă într-o uriașă clădire de sticlă, ridicată în Hyde Park, Londra, prima expoziție universală, intitulată Marea Expoziție a Lucrărilor Industriei Tuturor Națiunilor (Great Exhibition of the Works of Industry of All Nations), una dintre cele mai populare atracții publice din Londra secolului al XIX-lea, care a prezentat industrie și materii prime, artă și design din Marea Britanie și din străinătate, notează https://www.londonmuseum.org.uk/.

În anii 1840, Societatea de Arte a organizat expoziții mici de bunuri în sălile sale din Londra, pentru a etala priceperea industrială a Marii Britanii. Prințul Albert, soțul Reginei Victoria, a devenit patronul acestor evenimente, pe care a decis să le dezvolte la o scară mai amplă, luând ca exemplu expozițiile mai mari și mai bine organizate de francezi. El a fost asistat în demersul său de Henry Cole, asistent la Oficiul de Arhive Publice, membru al consiliului Societății de Arte, jurnalist și scriitor. Cole a venit cu ideea unei mari expoziții britanice care să rivalizeze cu cele din Franța.

O Comisie Regală a fost înființată în ianuarie 1850, pentru a organiza Mare Expoziție. În această perioadă a fost lansată ideea ca expoziția să aibă loc în Hyde Park din Londra. De asemenea, a fost înființat un Comitet de Construcții, care a anunțat un concurs de proiecte, pentru construcția unei clădiri temporare, care să găzduiască expoziția: au fost primite peste 250 de proiecte, dar niciunul nu a fost realist și accesibil. Criza a fost rezolvată de Joseph Paxton, grădinar, inginer și arhitect, care construise mai multe sere cu structură de fier. În iunie 1850, Paxton l-a întâlnit întâmplător pe inginerul Robert Stephenson, membru în Comitetul de Construcții, căruia i-a arătat proiectele sale pentru o seră uriașă. Stephenson a fost de acord să le prezinte Comisiei Regale. Ulterior, proiectele au fost publicate în Illustrated London News în iulie: revista Punch a numit uriașa clădire de sticlă 'Palatul de Cristal', conform https://www.english-heritage.org.uk.

'Palatul de Cristal' a fost una dintre cele mai reușite realizări din istoria construcțiilor. Clădirea se întindea pe o suprafață de aproximativ 7 hectare, avea 3.330 de coloane și 2.224 de grinzi. Era de departe cel mai mare spațiu închis construit vreodată. Cu toate acestea, întregul ansamblu a fost construit în cinci luni, în limita bugetului, de doar 5.000 de muncitori. Designul clădirii a fost o colaborare între Paxton și producătorul de fier Fox, Henderson & Company. Aceștia au conceput un sistem modular bazat pe cea mai mare dimensiune de geam de sticlă care putea fi fabricat. Sticla urma să fie așezată în secțiuni înclinate, încadrate în lemn. Acest sistem avea un număr limitat de piese standardizate, putea fi realizat cu unul, două sau trei etaje și putea fi reprodus aproape la nesfârșit. Aceasta a fost cheia construirii sale la un preț accesibil și pe o perioadă de câteva luni, în loc de ani.

Construcția a început în toamna anului 1850, iar pe 1 mai 1851, regina Victoria a declarat expoziția deschisă, pe care, până la momentul închiderii sale în 15 octombrie, avea să o viziteze de încă 22 de ori.

În interiorul 'Palatului de Cristal' a fost organizată cea mai mare expoziție. Jumătatea de vest a clădirii a fost dedicată Marii Britanii și coloniilor sale, iar jumătatea de est restului lumii. Au fost reprezentate 34 de națiuni și peste 14.000 de expozanți. Expoziția cuprindea patru mari categorii: materii prime, utilaje, produse finite și obiecte de artă plastică. Fiecare subclasă a acestor categorii a avut un juriu care a acordat premii, iar la final, Comisia a publicat un catalog în patru volume al câștigătorilor.

Printre cele mai populare exponate s-au numărat o ramă de pian din fier și un elefant împăiat care purta un magnific howdah (scaun) indian. Nudul din marmură, realizat de sculptorul american Hiram Power, și intitulat 'Sclavul grec', a fost admirat pe scară largă - și a devenit locul demonstrațiilor aboliționiste. A fost expus și 'Koh-i-Noor', cel mai mare diamant cunoscut din lume. Regina Victoria a achiziționat diamantul în 1849, în urma victoriei britanice în cel de-al doilea război anglo-sikh. Acesta a fost predat ca parte a Tratatului semnat după cucerirea violentă și anexarea de către britanici a Punjabului, din nord-vestul Indiei. Diamantul face parte încă din Bijuteriile Coroanei, ca simbol al trecutului colonial exploatator al Marii Britanii, potrivit https://www.londonmuseum.org.uk/.

Fotografia, o invenție recentă în acel moment, a fost reprezentată, iar expoziția în sine a fost fotografiată. Au existat, de asemenea, exponate bizare, cum ar fi o umbrelă care era și o armă, un tablou cu animale de pluș, inclusiv pisoi care beau ceai și o broască care se bărbierește.

Șase milioane de oameni - aproximativ o treime din populația Marii Britanii la acea vreme - au venit să vadă expoziția, aceștia având la dispoziție, în mod unic, o rețea feroviară completă. Biletele de acces, în zilele lucrătoare, costau un șiling (aproximativ 4 lire sterline în moneda actuală a Regatului Unit), în timp ce sâmbăta, costau doi șilingi și șase pence (aproximativ 10 lire sterline în prezent), mult față de posibilitățile majorității oamenilor. Scriitori, poeți, cercetători precum Charles Darwin, George Eliot, Charlotte Brontë, Alfred (Lord) Tennyson, Karl Marx, dar și familia regală franceză exilată, au mers să vadă expoziția. Prezența medie zilnică era de 42.831 de vizitatori. În ziua de vârf, 7 octombrie, peste 100.000 de persoane au mers să vadă produsele expuse la Palatul de Cristal.

Marea Expoziție a Lucrărilor Industriei Tuturor Națiunilor s-a închis pe 15 octombrie 1851. Contrar a ceea ce spuseseră pesimiștii, a fost un succes spectaculos și a înregistrat un profit de 186.000 de lire sterline (aproximativ 20 de milioane de lire sterline în moneda actuală).

Comisia Regală pentru Expoziția din 1851, a cumpărat, folosind profitul obținut, un teren mare în Kensington, în vestul Londrei, domeniul Gore House. Terenul a fost folosit parțial pentru dezvoltare imobiliară pentru a genera venituri, dar în principal pentru a oferi loc mai multor instituții culturale.

Zona a devenit cunoscută sub numele de Albertopolis (în onoarea Prințului Albert, 1819-1861), iar astăzi găzduiește Albert Hall, Imperial College, Royal College of Music, Royal College of Art, Muzeul de Știință, Muzeul de Istorie Naturală și V&A. Comisia funcționează și în prezent, acordă burse și sprijin financiar pentru cercetare în științe, inginerie și mediul construit, mai arată https://www.english-heritage.org.uk.

Palatul de Cristal a fost returnat constructorilor săi, Fox, Henderson & Company, care l-au demontat și l-au reconstruit pe un șantier imens din Sydenham, sud-estul Londrei. Deși această versiune era mai mică, în interiorul său au avut loc reconstrucții de artă și arhitectură antică. Spațiul de lângă el a fost amenajat cu terase, grădini, statui, fântâni, un parc, camere de ceai, un lac și o familie de dinozauri din ipsos. Timp de două generații a fost o atracție turistică uriașă, unde se organizau concerte și recitaluri. Această moștenire grandioasă a fost distrusă de un incendiu în 1937. Cu toate acestea, parcul, terasele și dinozaurii sunt încă acolo, iar 'Palatul de Cristal' a dat numele unei întregi suburbii din sudul Londrei. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.devonandexeterinstitution.org