Prinţul Philip, duce de Edinburgh, soţul reginei Elisabeta a II-a timp de 74 de ani, s-a născut la 10 iunie 1921, pe insula grecească Corfu, fiind cel mai mic copil şi singurul băiat al prinţului Andrew al Greciei şi al prinţesei Alice de Battenberg. Prinţul Philip (al Greciei şi Danemarcei) a avut patru surori mai mari: Cecilie, Sophie, Margarita şi Theodora, potrivit https://www.bbc.com/ şi https://www.biography.com/.

La 2 septembrie 1922, unchiul său, regele Constantin I al Greciei, a fost forţat să abdice de la tron. Guvernul militar l-a arestat pe prinţul Andrew, în decembrie fiind trimis în exil. Familia sa a plecat spre Italia la bordul unui vas militar britanic. A ajuns, apoi, în Franţa, unde a locuit într-o suburbie a Parisului, Saint-Cloud. În 1931, mama sa a suferit o gravă cădere nervoasă, care a dus la internarea într-un sanatoriu din Elveţia. Cele patru surori ale prinţului Philip s-au căsătorit în decursul a nouă luni, mutându-se în Germania. Prinţul Andrew s-a mutat în sudul Franţei, menţinând un contact limitat cu familia sa.

Philip a urmat Şcoala americană MacJannet înainte de a fi trimis în Marea Britanie, pentru a învăţa la şcoala pregătitoare Cheam. În toamna lui 1933, Philip a fost trimis în Germania, la o şcoală înfiinţată de aristocratul german Berthold de Baden, soţul surorii sale, Theodora, şi de un profesor evreu, Kurt Hahn. Însă, acesta a fost arestat de către nazişti şi expulzat în Marea Britanie, chiar înainte de sosirea lui Philip în Germania. Theodora a luat decizia de a-l trimite înapoi în Marea Britanie, pe coasta Scoţiei, la o nouă şcoală Gordonstoun, înfiinţată de acelaşi Kurt Hahn, se arată pe www.independent.co.uk. Energic şi competitiv, Philip a excelat la activităţile sportive, dar şi la navigaţie.

Spre sfârşitul anului 1938, Philip a intrat la Colegiul Regal de Marină Britannia de la Dartmouth. A fost un cadet strălucit şi a absolvit printre primii din clasa sa. A devenit expert în navigaţie. În ianuarie 1940, Philip a ocupat un post pe nava de război HMS Ramillies, ce se afla în Ceylon şi era folosită pentru a escorta transporturile australiene spre Marea Mediterană. S-a aflat şi în mijlocul luptelor de la Cape Matapan. A devenit sublocotenent, apoi, în 1942, a fost ridicat la gradul de locotenent. La 21 de ani era unul dintre primii cei mai tineri locotenenţi ai Marinei Regale. Anul următor, în timpul invaziei Siciliei, Philip era comandant secund al navei HMS Wallace. S-a întors în Marea Britanie, în ianuarie 1946, devenind instructor pe HMS Royal Arthur.

În 1939, regele George al VI-lea şi Regina-Mamă Elisabeta au făcut o vizită la Colegiul Regal de Marină, Philip fiind însărcinat să le însoţească pe cele două fiice ale cuplului regal, Elisabeta şi Margaret. În urma acestei vizite, Philip şi Elisabeta au început o corespondenţă bogată, care s-a întins pe perioada mai multor ani. Conform biografului Philip Eade, scrisorile lui Philip din 1946 dezvăluie un tânăr înflăcărat. El scria viitoarei mame-soacre: "Sunt sigur că nu merit toate lucrurile bune care mi s-au întâmplat. Să fiu cruţat în război şi să văd victoria, să mi se fi dat şansa să mă odihnesc şi să mă reacomodez, să mă îndrăgostesc complet şi fără rezerve, face ca toate problemele personale şi chiar ale lumii să pară mici şi meschine.", potrivit https://www.bbc.com/.

În vara lui 1946, Philip i-a cerut regelui George al VI-lea mâna Elisabetei. Regele a fost de acord, însă anunţul de logodnă a fost făcut după ce fiica sa a împlinit vârsta de 21 de ani. Pregătindu-se pentru marele anunţ, Philip a renunţat la toate titlurile regale greceşti şi daneze, luând numele bunicilor materni, Mountbatten. De asemenea, a adoptat anglicanismul ca religie şi a devenit supus britanic. Un an mai târziu, la 10 iulie 1947, era anunţată, public, logodna.

Prinţul Philip, în vârstă de 26 de ani, şi prinţesa Elisabeta, de 21 de ani, s-au căsătorit la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey, ceremonia fiind transmisă lumii întregi pe calea undelor radio. În dimineaţa căsătoriei, Philip a devenit duce de Edinburgh, conte de Merioneth şi baron de Greenwich. În 1948, cuplul a locuit la Windlesham Moor, în Surrey, lângă castelul Windsor, unde au rămas până când s-au mutat la Clarence House pe 4 iulie 1949. Ducele de Edinburgh şi-a continuat cariera navală, ajungând la gradul de locotenent-comandant aflat la comanda fregatei HMS Magpie.

Prinţesa Elisabeta şi prinţul Philip se aflau într-o escală în Kenya, în drum spre Australia şi Noua Zeelandă, când a venit anunţul că tatăl său, regele George al VI-lea a murit. La 6 februarie 1952, prinţesa a fost proclamată suverană a Marii Britanii, sub numele de Elisabeta a II-a. În acest context, prinţul Philip a fost nevoit să renunţe la serviciul său în marina britanică, înţelegând în acele momente că "prima lui datorie" este de a fi alături de soţia sa, regina. Încoronarea oficială a avut loc la Westminster Abbey, la 2 iunie 1953, iar ceremonia a fost condusă de Geoffrey Fisher, arhiepiscop de Canterbury. Întreaga ceremonie a fost transmisă la radio şi, pentru prima oară, a fost transmisă şi la televizor în întreaga lume. Reşedinţa principală a monarhilor britanici a devenit Palatul Buckingham din Londra. Prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului (n. 14 noiembrie 1948), prinţesa Anne (n. 1950), prinţul Andrew, duce de York (n. 1960) şi prinţul Edward, conte de Wessex (n. 1964) sunt cei patru copii ai cuplului regal.

Primul turneu al cuplului regal a fost cel numit "Turneul Încoronării" şi a avut loc în Commonwealth, în perioada noiembrie 1953-mai 1954, regina Elisabeta a II-a şi prinţul Philip vizitând mai multe insule, ţări - Panama, Noua Zeelandă, Australia, Uganda, Libia, Malta, dar şi teritorii, precum Gibraltar, călătorind pe o distanţă de 70.000 km, conform https://www.bbc.com/.

Prinţul consort a însoţit-o pe regina Elisabeta a II-a în 143 de vizite de stat, precum şi la numeroase ceremonii oficiale sau activităţi care impuneau prezenţa Casei Regale britanice. În 2011, cu prilejul împlinirii a 90 de ani, regina Elisabeta a II-a i-a conferit titlul de Înalt Amiral al Marinei Regale britanice. În noiembrie 2017, regina Elisabeta a II-a şi prinţul Philip au sărbătorit împlinirea a 70 de ani de la căsătorie, devenind primul cuplu din istoria monarhiei din Marea Britanie care şi-a celebrat nunta de platină.

Până în 2017, când s-a retras din viaţa publică, prinţul consort Philip a luat parte la peste 22.000 de angajamente oficiale. Totodată, ducele de Edinburgh a patronat circa 800 de asociaţii, printre care Fondul Mondial pentru Natură (WWF), la activităţile căruia a participat din 1961. A fost preşedinte sau membru al mai multor organizaţii. De asemenea, în 1956, prinţul Philip a lansat Premiul internaţional pentru tineret Ducele de Edinburgh, cu scopul de a încuraja şi a motiva tinerii să se implice într-un program echilibrat cu activităţi voluntare pentru dezvoltare personală.

Sportiv talentat, prinţul Philip a învăţat să navigheze la Gordonstoun şi a devenit un concurent obişnuit în regata de la Cowes, pe Insula Wight, unde se desfăşoară curse de navigaţie în fiecare vară. A iubit sporturile hipice, inclusiv conducerea unui atelaj, şi a fost printre primii patru jucători de polo din Marea Britanie, la mijlocul anilor 1960.

Ducele de Edinburgh a suferit, în aprilie 2018, o operaţie de înlocuire a articulaţiei şoldului. La 17 ianuarie 2019, a fost implicat într-un accident rutier, în apropiere de reşedinţa regală Sandringham (estul Angliei), fără a fi rănit. În decembrie 2019 a fost din nou spitalizat pentru "a fi ţinut sub observaţie din cauza unor probleme de sănătate preexistente", potrivit anunţului făcut de Palatul Buckingham. La 16 martie 2021, prinţul Philip a fost externat, la o lună după ce a fost spitalizat la Londra, pentru tratarea unei infecţii şi după ce a suportat cu succes o intervenţie chirurgicală cardiacă.

Prinţul Philip, duce de Edinburgh, a încetat din viaţă, la vârsta de 99 de ani, în dimineaţa zilei de 9 aprilie 2021, la Castelul Windsor. Regina a decretat opt zile de doliu naţional. Funeraliile au avut loc la 17 aprilie, ducele de Edinburgh fiind înmormântat la Capela St. George de la Castelul Windsor. Sicriul a fost transportat cu un Land Rover, care a fost urmat pe jos de membrii apropiaţi ai familiei regale, printre care cei patru copii ai săi. Funeraliile au avut loc în conformitate cu ultimele dorinţe ale acestuia şi au reprezentat o bună ocazie pentru a omagia şi a celebra viaţa şi activitatea de peste 70 de ani desfăşurată de prinţul Philip în slujba reginei, a Marii Britanii şi a Commonwealth. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Ionela Gavril, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.bbc.co.uk