La 10 decembrie 1999, în cadrul Reuniunii şefilor de stat sau de guvern din ţările membre ale Uniunii Europene, România a fost invitată oficial la negocierile de aderare la UE, alături de Bulgaria, Letonia, Lituania, Slovacia şi Malta. Anunţul a fost făcut de Romano Prodi, preşedintele Comisiei Europene, şi de Gunter Verheugen, comisarul european pentru extindere - aminteşte lucrarea "România. Date şi fapte. 1989-2009" (Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, 2010).

România a început în 1991 negocierile pentru încheierea unui Acord de asociere la Comunităţile Europene. La 1 februarie 1993, a fost semnat, la Bruxelles, ''Acordul European" ce instituia o asociere între România, pe de o parte, Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, care a fost ratificat de România prin Legea nr. 20/6 aprilie 1993 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 1995, conform documentului publicat de Ministerul Afacerilor Externe - "Chronology of Romania-EU relations" .

Consiliul European de la Essen, din 9-10 decembrie 1994, a stabilit adoptarea unei strategii de pregătire a aderării ţărilor asociate din Europa Centrală şi de Est ca membri cu drepturi depline, conform raportului publicat în 2017 de Institutul European din România - "România. 10 ani în Uniunea Europeană". Potrivit aceluiaşi document, strategia de preaderare s-a bazat pe trei categorii de instrumente: acordurile europene, dialogul structurat de monitorizare a implementării acordurilor şi programul Phare, care a contribuit nu doar la asimilarea acquis-ului comunitar, ci mai ales la reforma internă a diferitelor sectoare şi la restructurarea economică generală.

La 21 iunie 1995, a fost semnată Declaraţia de la Snagov de către preşedintele României, Ion Iliescu, prim-ministrul Nicolae Văcăroiu, preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor, precum şi de reprezentanţi ai tuturor partidelor parlamentare. Potrivit textului documentului, "Strategia naţională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeana elaborată de Comisia special constituită în acest scop, din reprezentanţi ai partidelor politice parlamentare, ai Guvernului, ai cercurilor academice, ai societăţii civile, exprimă orientarea fermă a României de a-şi axa dezvoltarea pe promovarea atributelor unei societăţi democratice - statul de drept, pluralismul politic, separarea puterilor, alegeri libere, respectarea drepturilor omului, inclusiv ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, crearea unei economii de piaţa eficiente şi durabile, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituţiile şi politicile Uniunii Europene".

La 22 iunie 1995, România a depus, la Paris, cererea oficială de aderare la Uniunea Europeană, ca membru cu drepturi depline, împreună cu Strategia Naţională de Pregătire a Aderării României la UE, conform volumului "România. Date şi fapte. 1989-2009".

La 27 iunie 1997, preşedintele României, Emil Constantinescu, a participat la reuniunea statelor membre ale UE cu ţările candidate la aderarea UE, la Amsterdam (27-29 iunie), potrivit volumului citat.

În iulie 1997, Comisia Europeană şi-a prezentat ''Opinia privind aplicarea oficială a României pentru obţinerea statului de membru'', iar în noiembrie 1998, a prezentat primul Raport asupra progresului României în privinţa îndeplinirii criteriilor de accedere, conform https://www.mae.ro/.

La 13 octombrie 1999, preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi, a anunţat în faţa Parlamentului European că şase state din al doilea grup de candidate la aderarea la UE (România, Malta, Letonia, Lituania, Slovacia şi Bulgaria) vor demara negocierile de aderare începând cu anul 2000.

La 10-11 decembrie 1999 a avut loc la Helsinki Reuniunea şefilor de stat sau de guvern din ţările membre ale Uniunii Europene. În prima zi a Consiliului European, la care a participat preşedintele României, Emil Constantinescu, liderii UE din cele 15 state membre au aprobat începerea negocierilor cu România, alături de alte cinci state menţionate, din Estul Europei.

Foto: (c) Alex Tudor / Arhiva istorică AGERPRES

La 15 februarie 2000, a avut loc Conferinţa Interguvernamentală România - Uniunea Europeană, la Bruxelles, care a marcat deschiderea oficială a negocierilor de aderare. La conferinţă, delegaţia română a fost condusă de Petre Roman, ministrul afacerilor externe.

În 2002, Parlamentul European a luat în considerare data de 1 ianuarie 2007 ca dată-ţintă pentru aderarea României la Uniunea Europeană, iar la data de 13 noiembrie 2002, Comisia a adoptat o ''Foaie de parcurs'' pentru România şi Bulgaria, conform Raportului "România. 10 ani în Uniunea Europeană".

La 17 decembrie 2004, Consiliul European de la Bruxelles a confirmat încheierea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană.

La 13 aprilie 2005, Parlamentul European a adoptat Rezoluţia privind aderarea României la UE la 1 ianuarie 2007, iar la 25 aprilie 2005 a fost semnat, la Luxemburg, Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană a României şi Bulgariei. Tratatul, ratificat ulterior de toate statele membre, prevedea posibilitatea adoptării unor măsuri de salvgardare în termen de până la trei ani de la aderare, în cazul unor deficienţe în domeniul transpunerii acquis-ului în domenii precum piaţa internă, justiţie şi afaceri interne, arată sursa citată anterior.

La 1 ianuarie 2007, România a devenit stat membru al Uniunii Europene, încheind o etapă decisivă pentru parcursul său european. AGERPRES/(Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Daniela Juncu)