Prima mențiune documentară a Craiovei datează de la 1 iunie 1475, într-un hrisov emis de Basarab Laiotă cel Bătrân, domn al Țării Românești.

Pe teritoriul actualului municipiu Craiova este atestată locuirea neîntreruptă încă din neolitic, după cum indică lucrarea 'Enciclopedia geografică a României', autor Dan Ghinea (Editura Enciclopedică, București, 2002). Au fost identificate astfel, în perimetrul actualului oraș, vestigii neolitice (între care se remarcă ceramica pictată policrom), precum și urmele unei așezări datând din perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului aparținând culturii Coțofeni (2.500-1.800 î.Hr.).

În același areal au fost descoperite urmele unei importante așezări geto-dacice datând din secolul al IV-lea î.Hr. numită Pelendava. La marginea orașului, pe terasa Jiului, au fost descoperite urmele unei așezări civile romane și ale unui castru roman din secolele II-III, plasate pe drumul roman ce venea de la Drobeta la Romula.

Originea numelui actual al orașului este subiectul multor controverse și plutește în legendă, se arată pe site-ul https://www.primariacraiova.ro. Singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că numele vine de la slavonescul 'kralj' (rege, crai), mai indică același site.

La sfârșitul secolului al XV-lea, Craiova era un târg, întins pe moșia puternicilor boieri Craiovești, moșie de la care provine și numele orașului, potrivit https://www.primariacraiova.ro. După prima jumătate a secolului al XVI-lea, Craiova este numită frecvent oraș.

Apărută în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, Marea Bănie de Craiova a devenit într-un timp relativ scurt cea de-a doua instituție politică importantă din Țara Românească, după domnie. În 1492, Vlad Călugărul, domn al Țării Românești, a stabilit la Craiova reședința Banilor Olteniei, unde aceasta s-a menținut până în 1761, când a fost mutată la București (și desființată apoi în 1831), potrivit lucrării 'Enciclopedia geografică a României'.

În timpul lui Mihai Viteazul (1593-1601), Craiova a cunoscut o puternică înflorire, izvoare contemporane prezentând orașul ca un important centru politic și militar. În Evul Mediu, Craiova a fost un centru cu un important rol militar și strategic, fiind un loc de grupare sau regrupare a forțelor militare și centru de declanșare a acțiunilor antiotomane, indică site-ul https://www.primariacraiova.ro.

Orașul a avut de suferit în urma războaielor ruso-turce din 1768-1774 și 1806-1812, de pe urma jafurilor turcești, apoi și de pe urma ciumei și a incendiului din 1795 care au decimat populația.

În secolele XVIII-XIX, Craiova a fost un important centru cultural, prin înființarea unei școli în limba română, în 1755, a unei școli în limba greacă, în 1826, precum și a unei tipografii, în 1837. Școala Centrală din Craiova, al doilea colegiu al țării după cel de la Sf. Sava, a fost înființată în 1826. Trăsătura caracteristică a orașului în primele două decenii ale secolului al XIX-lea a fost dată de înflorirea economică, urbanist-edilitară, de dezvoltarea meșteșugurilor, a comerțului, a serviciilor publice. Craiova s-a menținut și în această perioadă ca important centru comercial al Olteniei.

Locuitorii orașului au participat la Revoluția de la 1848, un rol de seamă avându-l corpul profesoral de la Școala Centrală din Craiova, în frunte cu Ioan Maiorescu. În primăvara anului 1857 s-a constituit, la Craiova, Comitetul Unionist. Tot aici a luat ființă un puternic centru de presă unionist, fiind scoasă prestigioasa tribună 'Vocea Oltului'. La 9 octombrie 1857, Adunarea ad-hoc a Țării Românești a votat în unanimitate programul național pentru Unirea Principatelor. A doua zi, seara, la Craiova, aproximativ 5.000 de oameni au participat la o manifestare de mare sărbătoare, pe care pictorul Theodor Aman avea să o imortalizeze în celebrul său tablou 'Hora Unirii la Craiova', pictat în același an.

Prin poziția sa, Craiova a fost un centru important unde s-au luat măsurile necesare desfășurării operațiunilor militare din timpul Războiului de Independență (1877-1878).

După izbucnirea Primului Război Mondial, pentru România au urmat doi ani de neutralitate (1914-1916), perioadă în care Craiova a devenit un puternic centru militar, aici fiind cartierul general al Armatei I. După intrarea României în război, în august 1916, Craiova a fost ocupată de trupele germane și austro-ungare la 20 noiembrie 1916.

La 7 septembrie 1940, la Craiova, s-a semnat Tratatul româno-bulgar prin care partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul - județele Durostor și Caliacra) a intrat în componența Bulgariei.

Începând cu anii '60 orașul devine un puternic centru industrial, aici dezvoltându-se industria constructoare de mașini și utilaje, de avioane, industria chimică, alimentară, ușoară, a materialelor de construcții, industria electrotehnică, industria extractivă, industria energetică. (https://www.primariacraiova.ro.)

Orașul Craiova a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968, se arată în 'Enciclopedia geografică a României'. Municipiul Craiova este, în prezent, reședința județului Dolj.

Dintre instituțiile de cultură din Craiova amintim: Teatrul Național 'Marin Sorescu', Opera Română Craiova, Filarmonica 'Oltenia', Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei ș.a. De amintit este și Parcul 'Nicolae Romanescu', unul dintre cele mai frumoase parcuri din țară, amenajat între anii 1900-1903, în timpul primarului Craiovei Nicolae Romanescu, după planurile arhitectului francez E. Redont, potrivit https://www.primariacraiova.ro.

Craiova găzduiește Festivalul Internațional Shakespeare, fondat în 1994. Cea de a XIV-a ediție a Festivalului Internațional Shakespeare de la Craiova a avut loc în mai 2024 și a fost organizată de Fundația Shakespeare, Teatrul Național 'Marin Sorescu' din Craiova și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică 'I.L.Caragiale' din București, după cum menționa un comunicat de presă al Festivalului Internațional Shakespeare Craiova din 30 mai 2024. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Andreea Preda)

Foto: (c)  NICOLAE BADEA/ AGERPRES FOTO