Ortodoxe
Sf. Iustin Martirul și Filosoful și cei împreună cu el
Duminica a 7-a după Paști

Greco-catolice
Duminica a 7-a a Paștilor. Sf. m. Iustin Filosoful și cei împreună cu el

Romano-catolice
Duminica a 7-a a Paștelui
Sf. Iustin, filozof m.

Sfântul Iustin Martirul și Filosoful este sărbătorit de Biserică în ziua de 1 iunie.

A trăit în vremea împăraților romani Antonin cel Pios (138-161) și Marcus Aurelius (161-180).

Sfântul Iustin Filosoful, mucenicul lui Hristos, s-a născut la hotarele Samariei, în cetatea care la început se numea Sihem, iar pe urmă s-a numit Neapolis Flavie. A avut un tată de neam bun și slăvit, dar, cu credința, elin.

Din tinerețe, Iustin se îndeletnicea cu învățătura și dorea să învețe și filosofia; pentru aceasta s-a dus la un învățat filosof stoic. El avea o mare dorință să știe ce este dumnezeirea și cine este Dumnezeu.

'Deci, petrecând la acel filosof stoic câtăva vreme, n-a putut afla nimic despre Dumnezeu; de vreme ce nici acest filosof stoic nu știa pe Dumnezeu, nici nu socotea că este de trebuință învățătura cea pentru dumnezeiasca înțelegere'. (Viețile Sfinților)

Pentru aceasta Iustin s-a dus la un alt filosof, care făcea parte din filosofii numiți peripatetici. Dar și de la acela a plecat, pentru că cerându-i bani, considera că este nevrednic de numirea filosofiei, de vreme ce nu știa să treacă cu vederea câștigurile cele lumești.

A ajuns astfel la un discipol al lui Pitagora, care i-a spus să învețe mai întâi astronomia, geografia, muzica, aritmetica și altele, spunându-i că învățăturile acelea sunt cele mai de trebuință în viața aceasta.

Dar, văzând că din acele științe nimic nu folosește sufletului, l-a lăsat și pe acel dascăl și s-a dus la un platonician, lângă care a rămas vreme îndelungată, devenind, între elini, filosof desăvârșit și slăvit.

'Cu toate acestea, nu putea să ajungă la credința creștinească și la cunoștința cea adevărată a lui Dumnezeu, de vreme ce filosofii elini nu preamăreau pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu, ci schimbau slava nestricăciosului Dumnezeu cu asemănarea chipului omului cel stricăcios, al păsărilor, al celor cu patru picioare și al târâtoarelor. Deci, Iustin se mângâia cu duhul, îndeletnicindu-se cu gândirea de Dumnezeu și învățându-se în cunoștința de Dumnezeu, pe cât mintea lui, fiind neluminată, putea să ajungă'. (Viețile Sfinților)

Într-o plimbare pe care o făcea la malul mării, Sfântul Iustin a întâlnit un bărbat necunoscut, cărunt și plăcut la înfățișare, pe care l-a privit îndelung.

'Pe când stătea el și-l privea cu de-a-mănuntul, bătrânul i-a zis: 'Oare mă cunoști pe mine, de mă privești astfel cu dinadinsul?' Răspuns-a Iustin: 'Nu te cunosc, însă mă minunez cum, în acest loc pustiu în care n-am așteptat să văd pe cineva, te văd pe tine'. Zis-a bătrânul: 'Însoțitorii mei s-au dus în partea aceasta și, așteptând întoarcerea lor, le-am ieșit înainte ca să-i pot vedea de departe; dar tu ce faci aici?'

Răspuns-a Iustin: 'Îmi place să mă preumblu în singurătate, ca să mă învăț cu mintea fără de împiedicare la filosofie'. Întrebat-a bătrânul: 'Ce folos câștigi din filosofie?' '. (Viețile Sfinților)

Au intrat în dialog și necunoscutul i-a dovedit Sfântului Iustin zădărnicia fiecărui sistem filosofic. 'Eu îți spun cu adevărat, că mintea omenească, nepovățuindu-se de Duhul Sfânt și neluminându-se prin credință, nu poate să știe și să înțeleagă pe adevăratul Dumnezeu!', spunea bătrânul.

Acestea și multe altele grăind acesta despre dreapta cunoștință de Dumnezeu, despre adevărata cinstire de Dumnezeu și despre celelalte lucruri dumnezeiești, Iustin, văzând rătăcirea filosofilor elini, se minuna.

Apoi a zis: 'Deci, unde și ce fel de dascăl poate să afle cineva ca să-l povățuiască după adevăr, dacă în Platon și-n ceilalți filosofi nu este adevărul?'. (Viețile Sfinților)

Sfinții proroci au cunoscut adevărul de la început și l-au spus oamenilor, i-a zis omul din fața sa.

'Ei singuri au cunoscut adevărul și l-au spus oamenilor. Nu s-au rușinat de nimeni, nici nu s-au temut de cei ce i-ar fi silit pe dânșii ca, întru oarecare cuvinte, să se abată de la adevăr, nici nu s-au biruit de slavă deșartă; ci le-au spus drept, adevărat și fără de frică pe toate acelea, care întru descoperiri de la Dumnezeu li s-a făcut lor, sau le-au văzut, sau le-au auzit'. (Viețile Sfinților)

Dar, mai înainte de toate, Sfântul Iustin a fost sfătuit de necunoscut să se roage cu dinadinsul adevăratului Dumnezeu, ca să-i fie deschisă ușa luminii, de vreme ce nu poate cineva să știe și să înțeleagă pe cele ce sunt ale lui Dumnezeu, decât numai cel căruia însuși Dumnezeu va voi să-i descopere.

După această întâlnire, mărturisea Sfântul Iustin într-o scriere ('Dialog cu iudeul Tryfon'), i s-a aprins deodată un foc în suflet și a fost cuprins de o mare dragoste de proroci, ca și de bărbații aceia care au fost prietenii lui Hristos (Sfinții Apostoli). Și, gândindu-se la cuvintele bătrânului, găsea că aceasta este singura filosofie sigură și aducătoare de folos. Convertirea a fost atunci încheiată.

Așa a ajuns Sfântul Iustin să studieze cu asiduitate Scriptura Veche (Vechiul Testament) și scrierile Sfinților Apostoli.

A fost unul dintre apărătorii cei mai devotați ai credinței creștine.

'A luat Sfântul Botez și s-a făcut mare apărător al credinței celei în Hristos, luptându-se prin cuvinte și prin scrisori cu elinii și cu iudeii. El s-a făcut ostaș viteaz și nebiruit al lui Hristos, căutând mântuirea sufletelor omenești; a cercetat diferite țări, învățând și propovăduind numele lui Hristos, întorcând pe cei necredincioși la Dumnezeu'. (Viețile Sfinților)

Sfântul Iustin a fost chemat înaintea autorităților romane la uneltirile filosofului cinic pe nume Crescent, cunoscut la Roma. Acesta îl ura cumplit, căci Sfântul, vorbind cu el, 'totdeauna îl biruia și-l rușina înaintea tuturor'. (Viețile Sfinților)

'Pentru aceea, neputând el să stea împotriva lui și neștiind ce să mai facă, l-a pârât cu multe minciuni la divanul romanilor; deci, au prins pe Sfântul ca pe un vinovat de răutate și l-au muncit în legături. Aducându-l pe el la judecată, nici o pricină nu i-au aflat lui. Iar zavistnicul Crescent, temându-se ca nu cumva Iustin să fie liberat, a pregătit în ascuns o otravă de moarte și cu aceea a ucis prin înșelăciune pe ostașul cel nebiruit al lui Hristos'. (Viețile Sfinților)

Așa a trecut la Domnul, Sfântul Iustin, adevăratul filosof al creștinilor, lăsând Bisericii lui Hristos multe scrieri foarte trebuincioase, ca unele ce sunt pline de înțelepciunea Sfântului Duh. (surse: Viețile Sfinților - paginiortodoxe.tripod.com) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Doina Lecea)