La data de 11 octombrie 2019, la Oslo, este anunţat laureatul Premiului Nobel pentru Pace de către Kaci Kullmann Five, preşedintele Comitetului Norvegian Nobel, potrivit www.nobelprize.org.

În 2018, medicul congolez Denis Mukwege şi Nadia Murad, o activistă yazidi pentru drepturile omului, victimă a sclaviei sexuale la care a recurs gruparea Stat Islamic, au fost câştigătorii Premiului Nobel pentru Pace în 2018 pentru "eforturile lor de a pune capăt folosirii violenţei sexuale ca armă de război şi conflict armat", potrivit Comitetului Nobel Norvegian.

Premiul Nobel pentru pace a fost acordat de 99 de ori, printre laureaţi numărându-se persoane, instituţii sau organizaţii internaţionale care au depus eforturi deosebite pentru instaurarea sau restabilirea păcii într-o zonă de conflict.

Premiul Nobel pentru pace a fost acordat din 1901 pentru 133 de laureaţi, dintre care 106 sunt persoane fizice şi 24 sunt organizaţii.

Premiul nu a fost acordat în timpul celor două Războaie Mondiale între anii 1914-1916 şi 1939-1943, precum şi în anii 1918, 1923, 1924, 1928, 1932, 1948, 1955, 1956, 1966, 1967, 1972.

Un număr de 67 de premii au fost acordate pentru câte un singur laureat. De 30 de ori au fost laureaţi câte două persoane, iar de două ori premiile au fost împărţite de câte trei persoane (în 1994 Premiul Nobel pentru pace a fost împărţit de Yasser Arafat, Shimon Peres, Yitzhak Rabin şi, în 2011, de către Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Gbowee şi Tawakkul Karman). Trei laureaţi ai Premiului Nobel pentru pace se aflau în stare de arest la momentul atribuirii: pacifistul german şi jurnalistul Carl von Ossietzky, politicianul birmanez Aung San Suu Kyi şi activistul chinez Liu Xiaobo.

Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru pace este Malala Yousafzai, care a avut 17 ani, în anul acordării premiului (2014). Cel mai în vârstă laureat al Premiului Nobel pentru Pace este Joseph Rotblat, care avea în momentul acordării 87 de ani (1995).

Prima distincţie de acest gen a fost acordată în 1901, în comun, fondatorului Crucii Roşii, Henry Dunant, şi conducătorului mişcării pacifiste de atunci, Frederic Passy. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii a obţinut premiul de trei ori în 1917, 1944 şi 1963, iar Înaltul Comisar al ONU pentru refugiaţi (UNHCR) de două ori, în 1954 şi 1981.

În 2017, Premiul Nobel pentru Pace a fost atribuit Campaniei Internaţionale pentru Abolirea Armelor Nucleare (ICAN), o coaliţie de organizaţii civice care acţionează pentru promovarea aderării şi implementării depline a Tratatului de interzicere a armelor nucleare.

Preşedintele columbian Juan Manuel Santos a fost laureatul Premiului Nobel pentru Pace în 2016 pentru eforturile sale de pacificare a ţării după peste 50 de ani de război civil.

Cvartetul pentru Dialog Naţional Tunisian a câştigat Premiul Nobel pentru Pace 2015, pentru "contribuţia sa decisivă la construirea unei democraţii pluraliste în urma Revoluţia Iasomiei din 2011" din Tunisia, potrivit Comitetului Nobel Norvegian.

În 2014, tânăra pakistaneză Malala Yousafzai şi indianul Kailash Satyarthi au devenit laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace, ''pentru lupta lor împotriva suprimării copiilor şi a tinerilor şi pentru dreptul tuturor copiilor la educaţie''.

Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2013.

Uniunea Europenă a fost recompensată în 2012 cu Premiul Nobel pentru Pace: "Uniunea şi înaintaşii săi contribuie de şase decenii la progresul păcii şi la reconciliere, democraţie şi apărarea drepturilor omului în Europa", se menţiona în motivaţia Comitetului Nobel.

În 2011 au fost trei laureate ale Premiului Nobel pentru pace: Ellen Johnson Sirleaf, Leymah Roberta Gbowee şi Tawakkul Karman, cele trei laureate fiind recompensate pentru "eforturile nonviolente în favoarea siguranţei femeilor şi drepturilor acestora de a participa la procesele de pace".

În 2010, disidentul chinez Liu Xiaobo a fost laureat al acestui premiu "pentru lupta sa îndelungată şi nonviolentă pentru drepturile fundamentale în China", potrivit motivaţiei juriului.

În 2009 premiul a fost atribuit preşedintelui american Barack Obama, iar în 2008 fostului preşedinte finlandez, Martti Ahtisaari, cel care a redactat planul de reglementare a statutului provinciei Kosovo.

Comisia interguvernamentală a ONU pentru schimbări climatice şi fostul vicepreşedinte american Albert Arnold (Al) Gore Jr. au fost laureaţi ai acestei categorii Nobel în 2007. Expertul în economie Muhammad Yunus din Bangladesh, supranumit şi bancherul săracilor (2006), Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică şi directorul său, Mohamed El Baradei (2005), fostul preşedinte american Jimmy Carter (2002), secretarul general al ONU Kofi Annan (2001), fostul preşedinte al URSS Mihail Gorbaciov (1990), fostul secretar de stat american George C. Marshall (1953) şi Institutul de Drept Internaţional (1904) sunt doar câteva dintre numele intrate în istorie pentru aportul pe care l-au adus păcii la nivel planetar şi care au fost răsplătite cu această înaltă distincţie.

Premiul Nobel pentru pace este oferit de Comitetul Norvegian pentru Nobel format din cinci membri aleşi de parlamentul norvegian pentru un mandat de şase ani, cu posibilitate de a fi realeşi. Medalia premiului este realizată din aur masiv şi reprezintă portretul lui Alfred Nobel şi a fost concepută de sculptorul norvegian Gustav Vigeland.

Iniţiatorul Premiului Nobel pentru pace este magnatul suedez Alfred Nobel (1833-1896), inventatorul dinamitei. La vremea morţii sale, imperiul Nobel era format dintr-o reţea de aproape o sută de fabrici, suedezul fiind unul din cei mai bogaţi oameni din lume. Necăsătorit şi fără copii, Nobel a întocmit un testament în care cerea ca toate fabricile sale să fie vândute şi banii încasaţi să fie plasaţi într-un depozit bancar. Dobânzile rezultate urmau să fie acordate în fiecare an "celor care, în anul anterior, au făcut cele mai bune lucruri pentru umanitate". AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Adrian Dădârlat)