Regizorul Elia Kazan s-a născut la 7 septembrie 1909, la Constantinopol (în Imperiul Otoman), sub numele Elias Kazantzoglou, într-o familie de greci.

"Când tatăl său a venit pentru prima dată în America, probabil a simţit că se află în acelaşi mediu ostil şi ameninţător cu care se obişnuise, aşa că a continuat să se comporte şi în New York ca şi cum se afla între turci, stând mereu în gardă şi fiind circumspect (...), pregătit să zâmbească de complezenţă. A învăţat să supravieţuiască prin reprimarea reacţiilor reale. Sfaturile pentru fiul său au avut ca ţintă insuflarea precauţiei: 'Vezi-ţi de treaba ta', 'Nu declanşa controverse' sau 'Îndepărtează-te de conflicte''' - nota lucrarea ''Frank Capra and Elia Kazan, American outsiders'', de Yves Carlet, publicată pe https://journals.openedition.org.

Elia Kazan a regizat o serie de filme de succes, printre care se numără ''Un tramvai numit dorinţă'' (1951), ''Pe chei'' (On the waterfront, 1954) şi ''La est de Eden'' (1955). Renumit pentru capacitatea sa de a scoate la suprafaţă cele mai bune interpretări dramatice de la actori, Elia Kazan a condus către nominalizările Academiei Americane de Film 21 de actori, dintre care nouă au şi câştigat premiile - notează IMDB. Regizorul Stanley Kubrik l-a numit ''fără îndoială, cel mai bun regizor pe care îl avem în America, capabil să facă minuni cu actorii din filmele sale''.

De-a lungul carierei a câştigat două premii Oscar pentru regie, un Oscar onorific, trei distincţii ''Tony'' şi patru Globuri de Aur. Filmele sale abordează aspecte personale sau sociale care îl preocupau pe regizor. O astfel de temă - antisemitismul în America - se regăseşte în primul său film de acest fel, ''Gentleman's Agreement'' (1947), care a primit opt nominalizări la Oscar şi a fost recompensat cu trei distincţii, inclusiv cea pentru ''cel mai bun regizor''. A urmat ''Pinky'' (1949), una dintre primele pelicule de la Hollywood care aborda tema prejudecăţilor rasiale faţă de persoanele de culoare, conform IMDB.

În însemnările personale despre regie, Elia Kazan nota: ''Am aflat că sunt bun atunci când am încercat să mă mulţumesc pe mine, când am fost la comandă şi responsabilitatea era la mine, când am încercat să mă mulţumesc pe mine, nu un superior sau un renume, banii sau puterea. Dacă un om are talent este pentru că îşi spune din când în când adevărul pe care încerca să-l ascundă. Spune-le asta actorilor tăi şi, în special, scenariştilor.''

''Un tramvai numit dorinţă'' (1951), adaptarea cinematografică a spectacolului de teatru regizat tot de Elia Kazan, a primit 12 nominalizări la Oscar, câştigând patru premii. Interpretarea personajului ''Stanley Kowalski'' a contribuit semnificativ la cariera de succes a lui Marlon Brando, despre care regizorul spunea: ''Aproape că poţi să-ţi pui mâna în interiorul lui''.

În 1954, a avut premiera filmul ''On the Waterfront'', în 1955 - ''La est de Eden'', cu James Dean în distribuţie, iar în 1961 - ''Splendoare în iarbă'', lista de filme regizate de cineast continuând până în 1976, când a fost lansat ''The Last Tycoon''.

În 1999, regizorului i-a fost acordat premiul Oscar pentru întreaga carieră, discursul de prezentare a distincţiei fiind susţinut de Robert de Niro şi Martin Scorsese.

Interviurile cu Elia Kazan sunt destul de rare, de referinţă rămânând câteva documentare: ''Elia Kazan - an outsider'' (1982), în care regizorul mărturiseşte că nu i-a plăcut niciodată să fie actor sau ''Elia Kazan: A Director's Journey'' (1995), recomandat de cinefili oricărui iubitor de istorie a filmului şi de tehnică regizorală.

La 28 septembrie 2003, a murit la vârsta de 94 de ani în apartamentul său din Manhattan. Martin Scorsese a co-regizat filmul documentar ''A Letter to Elia'' (2010), un omagiu personal pentru Elia Kazan, conform www.imdb.com. AGERPRES/(Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Adrian Dădârlat)

Sursa foto: Classic Hollywood | Los Angeles Times / Facebook