Marie Sklodowska-Curie s-a născut la 7 noiembrie 1867, la Varşovia, în Polonia, într-o familie de profesori, fiind cel mai mic copil din cei cinci ai familiei.

Născută Maria Sklodowska, a primit în perioada 1872-1878 educaţie şi instruire în familie, învăţând limbile franceză şi germană, precum şi primele noţiuni de fizică şi chimie, potrivit volumului ''Marie Curie. O viaţă închinată ştiinţei, umanismului şi păcii'', de Eve Curie (prefaţă şi traducere - Felicia Marinca; Bucureşti, 1987). Şi-a terminat studiile secundare în 1883.

Este nevoită să lucreze ca guvernantă şi ca învăţătoare la diverse familii, pentru a-şi câştiga existenţa, între anii 1884-1890. Au urmat mari sacrificii în vederea strângerii banilor pentru a putea pleca să-şi continue studiile la Paris.

În 1891 pleacă la Paris, invitată de sora sa mai mare, Bronia, care urma aici studii în medicină. În acelaşi an începe studiile la Sorbona (1891-1894). În 1893 a luat prima examenul de licenţă în fizică, iar în 1894 a luat a doua examenul de licenţă în matematici. În această perioadă lucrează în laboratorul profesorului Gabriel Lippman.

La Paris îl cunoaşte în 1894 pe fizicianul francez Pierre Curie, urmând o perioadă de amplă corespondenţă între cei doi. Pierre Curie era, din 1882, şef de lucrări la Şcoala de Fizică şi Chimie din Paris, unde a lucrat timp de 22 de ani. În 26 iulie 1895 Maria Sklodowska s-a căsătorit cu Pierre Curie, devenind Marie Sklodowska-Curie.

Era o perioadă de mari descoperiri în fizică (în 1895 fizicianul german Konrad Wilhelm Röntgen descoperă razele X, iar în 1896 fizicianul francez Henri Becquerel descoperă fenomenul de radioactivitate, la uraniu), iar Marie Curie începe acum cercetările în domeniul radioactivităţii.

''Intrigată şi dorind să cunoască originea acestor raze, precum şi dacă numai elementul uraniu este radioactiv, Marie Curie a reluat experienţele, a măsurat puterea de a emite raze a diferiţilor compuşi ai uraniului şi, rând pe rând, a tuturor elementelor cunoscute (...) Prin aceste experienţe ea a descoperit că nu numai uraniul, ci şi toriul emite spontan raze asemănătoare cu acelea emise de uraniu. Marie Curie a denumit proprietatea de a emite spontan raze ''radioactivitate'', iar elementele uraniu şi toriu, radioelemente'' (''Viaţa şi opera savantei Marie Curie'', E. Zamfirescu, Ed. Tehnică, 1955).

Vernisajul expoziţiei de fotografie 'Marie Curie, o femeie de excepţie'. (Institutul Francez din Timişoara, 29 sept. 2011)

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES FOTO

Continuând cercetările cu diferite minereuri, Marie Curie a constatat că un anumit minereu de uraniu, numit pehblendă, are o radioactivitate mai intensă decât elementele uraniu şi toriu, trăgând concluzia că pehblenda trebuie să conţină un element nou, mai radioactiv decât uraniul. Marie Curie a făcut o comunicare în acest sens la Academie. În tot acest timp, Pierre Curie a urmărit cu interes experienţele efectuate de soţia sa, pentru ca din 1898 să înceapă colaborarea soţilor Curie în cercetările asupra pehblendei. Marie Curie şi-a dat seama că a descoperit un nou element chimic. Continuând cercetările, concluzionează că pehblenda conţine două elemente responsabile de emisia acelor unde radioactive mai puternice. În 1898 reuşeşte să izoleze unul dintre aceste elemente, care se va numi poloniu, după Polonia, ţara de origine a savantei. La 12 mai 1898 soţii Curie descoperă radiul, cel de-al doilea element nou găsit în pehblendă. La 26 decembrie 1898 ei comunică într-o notă Academiei de Ştiinţe existenţa radiului în minerale de uraniu, mai activ decât uraniul şi toriul.

La 12 septembrie 1897 s-a născut prima fiică a celor doi savanţi, Irene Curie, viitoarea savantă Irene Joliot-Curie, iar la 6 decembrie 1904 s-a născut cea de-a doua fiică a lor, Eve Curie, viitoare ziaristă, scriitoare şi pianistă.

În perioada 1899-1900 au avut loc ample cercetări şi experienţe pentru separarea şi măsurarea greutăţii atomice a radiului. Marie Curie devine, în 1900, profesoară la Şcoala normală superioară din Sevres. Continuând cercetările, reuşeşte, în 1902, să prepare un decigram de clorură de radiu şi să-i măsoare greutatea atomică (226). În 1903 Marie Curie îşi susţine teza de doctorat cu tema ''Cercetări asupra substanţelor radioactive''.

Soţilor Curie le este conferită în noiembrie 1903, din partea Royal Society din Londra, medalia Davy. La 10 decembrie 1903 Academia de Ştiinţe din Stockholm a conferit soţilor Curie jumătate din Premiul Nobel pentru Fizică, jumătate fiind conferit lui Henri Becquerel, descoperitorul razelor de uraniu. Din motive de sănătate, soţii Curie nu vor pleca la data chemării pentru a li se conferi Premiul Nobel. (''Marie Curie. O viaţă închinată ştiinţei, umanismului şi păcii''). La 6 iunie 1905, Pierre şi Marie Curie pleacă la Stockholm pentru conferirea Premiului Nobel.

Vernisajul expoziţiei de fotografie 'Marie Curie, o femeie de excepţie'. (Institutul Francez din Timişoara, 29 sept. 2011)

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES FOTO

În octombrie 1905, Pierre Curie devine titularul catedrei de fizică creată pentru el la Sorbona. Ca profesor la Sorbona, el are trei colaboratori: un şef de lucrări, funcţie în care este numită Marie Curie, un preparator şi un laborant. Din păcate, câteva luni mai târziu, la 19 aprilie 1906, Pierre Curie moare în urma unui accident stupid, sub roţile unei căruţe. Consiliul Facultăţii de Ştiinţe din Paris a decis în unanimitate, la 13 mai 1906, să încredinţeze catedra ce fusese creată special pentru Pierre Curie soţiei acestuia, Marie Curie. Era pentru prima dată când un post în învăţământul superior francez era încredinţat unei femei (''Oameni de ştiinţă...Conexiuni...Gesturi frumoase'', C. Popescu-Ulmu, Ed. Albatros, Bucureşti, 1981).

Marie Curie, profesor titular la Sorbona, predă, după 1908, singurul curs de radioactivitate din lume. În acelaşi an se ocupă de publicarea operei lui Pierre Curie, iar în 1910 elaborează un magistral ''Tratat de radioactivitate''. Ea descoperă, de asemenea, o metodă pentru a doza radiul prin măsurarea emanaţiei sale, publică o ''Clasificare a radioelementelor'' şi o ''Tabelă a constantelor radioactive'', şi prepară primul etalon internaţional al radiului, care este depus în mod solemn la Biroul de Greutăţi şi Măsuri de la Sevres.

În anul 1911 obţine al doilea Premiu Nobel, de data aceasta în chimie. Până atunci niciun alt laureat nu fusese distins de două ori cu această înaltă recompensă ştiinţifică. În anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial Marie Curie primeşte titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universităţi. Tot acum începe la Paris construcţia unui Institut al radiului, înfiinţat de Universitatea din Paris şi de Institutul Pasteur. Laboratorul de radioactivitate al acestui institut, a cărui construcţie s-a încheiat în 1914, a fost pus sub conducerea lui Marie Curie.

La izbucnirea Primului Război Mondial, în 1914, Marie Curie se informează rapid despre organizarea serviciilor sanitare şi constată o gravă lacună, anume spitalele din zona frontului şi cele din spatele frontului erau lipsite aproape cu totul de instalaţii pentru raze X, atât de necesare serviciilor chirurgicale pentru examinarea fracturilor şi localizarea proiectilelor. Marie Curie găseşte o soluţie, şi anume ea creează primul ''automobil radiologic''. Mai exact, într-un automobil obişnuit a amplasat aparatura Röntgen şi un dinam, care, acţionat de motorul automobilului, furniza curentul necesar. Acest post mobil complet circula din spital în spital încă din august 1914. Marie Curie se mai ocupă de echiparea a încă 20 de ''automobile radiologice'' şi de instalarea în spitale a două sute de săli de radiologie. În această campanie cu adevărat eroică este ajutată şi de fiica ei mai mare, Irene, care, de altminteri, o ajută între anii 1916-1918 la Institutul Radiului. (''Oameni de ştiinţă...Conexiuni...Gesturi frumoase'', C. Popescu-Ulmu).

Vernisajul expoziţiei de fotografie 'Marie Curie, o femeie de excepţie'. (Institutul Francez din Timişoara, 29 sept. 2011)

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA / AGERPRES FOTO

În 1921, întreprinde, împreună cu fiicele sale, o călătorie în Statele Unite ale Americii, prilej cu care este răsplătită pentru meritele sale cu medalii şi noi titluri de Doctor Honoris Causa. Anul următor, este aleasă membru al Academiei de Medicină din Paris, iar Consiliul Societăţii Naţiunilor de la Geneva o numeşte membru al Comisiei Internaţionale de Cooperare Intelectuală. În 1924, Guvernul român îi conferă Mariei Curie Medalia de Aur ''Bene Merenti'' Clasa I cu brevet. (''Marie Curie. O viaţă închinată ştiinţei, umanismului şi păcii'').

La începutul anilor '20 a fost diagnosticată cu cataractă, şi avea să fie operată de patru ori până în 1930. Ia parte la numeroase congrese ştiinţifice, conferinţe, vizitează laboratoare şi contribuie la înfiinţarea la Varşovia, în Polonia, a unui Institut al radiului, în 1932. În paralel, continuă activitatea la Institutul Radiului din Paris. Din 1919 până în 1934, nu mai puţin de 483 de studii şi comunicări ştiinţifice, printre care 34 de teze, au fost publicate de chimiştii şi fizicienii Institutului Radiului. Din cele 483 de studii, 31 sunt rodul muncii Mariei Sklodowska-Curie. (''Oameni de ştiinţă...Conexiuni...Gesturi frumoase'', C. Popescu-Ulmu).

În timp, ca urmare a expunerii la radiaţiile puternice, a muncii intense, Marie Sklodowska-Curie s-a îmbolnăvit. În primăvara lui 1934 starea de sănătate i se deteriorează rapid, diagnosticul pus de medici fiind ''anemie pernicioasă aplastică, cu evoluţie rapidă, febrilă''. A murit la 4 iulie 1934 la sanatoriul din Sancellemoz, Franţa. A fost înmormântată în cimitirul de la Sceaux, alături de soţul ei. În 1935 a apărut post-mortem lucrarea sa ''Radioactivitatea''. În anul 1995 rămăşiţele pământeşti ale soţilor Marie şi Pierre Curie au fost transferate la Pantheonul din Paris.

Marie Sklodowska-Curie, renumită pentru cercetările efectuate în domeniul radioactivităţii, rămâne cunoscută pentru descoperirea poloniului şi a radiului, ca şi pentru introducerea termenului de ''radioactivitate'', fiind totodată prima femeie căreia i-a fost decernat un Premiu Nobel şi primul savant care a primit două Premii Nobel (în două domenii diferite - fizică şi chimie).

Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii ”Marie Curie”, Bucureşti, 2016.

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

În Bucureşti a luat fiinţă, în 1984, un spital pentru copii, printr-o donaţie a statului polonez pentru copiii din România. Spitalul, construit de firma poloneză Budimex, poartă în prezent numele de Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Marie Curie".

Sub egida Preşedinţiei României la Consiliul Uniunii Europene, la Bucureşti a avut loc, în perioada 4-5 iunie 2019, Conferinţa "Marie Sklodowska - Curie Actions to foster Scientific Excellence" - MSCA 2019, eveniment ce a reunit peste 200 de participanţi din Uniunea Europeană şi nu numai, proveniţi din peste 30 de ţări, experţi naţionali şi europeni din domeniul cercetării-inovării, reprezentând universităţi, institute de cercetare, mediul privat. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Liviu Tatu, editor online: Alexandru Cojocaru)