Conferinţa de la Bretton Woods, cunoscută oficial drept ''Conferinţa monetară şi financiară a Naţiunilor Unite'', s-a desfăşurat între 1 şi 22 iulie 1944 şi a reprezentat o reuniune de 730 de delegaţi din 44 de ţări, pentru a restabili ordinea pe plan monetar şi financiar după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, consemnează arhiva Departamentului de Stat al SUA - https://2001-2009.state.gov.

Cele mai importante două realizări ale conferinţei au fost crearea Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, bazate pe viziunile a trei experţi - cheie: Secretarul Trezoreriei SUA, Henry Morganthau, consilierul său, Harry Dexter White, şi economistul britanic John Maynard Keynes, potrivit www.brettonwoodsproject.org. Aceştia au avut ca scop stabilirea unei noi ordini economice, bazată pe cooperare şi luarea consensuală de decizii în domeniul relaţiilor economice şi comerciale. Liderii ţărilor aliate, în special cei din SUA şi Marea Britanie, considerau că un cadru multilateral era necesar pentru a depăşi efectele destabilizatoare ale depresiunii economice globale şi ale bătăliilor comerciale.

John Maynard Keynes a avut viziunea unui fond de cooperare la care statele membre să apeleze pentru menţinerea activităţii economice şi ocuparea forţei de muncă în anumite perioade de criză. Această viziune sugera un Fond Monetar Internaţional care să ajute guvernele şi să ia măsuri precum a luat guvernul SUA în timpul Noului Acord (New Deal), ca răspuns la cel de-Al Doilea Război Mondial. Delegatul american Harry Dexter White a prevăzut crearea unei instituţii care să funcţioneze mai mult ca o bancă, asigurându-se că statele care se împrumută pot să-şi plătească datoriile la timp. O mare parte din planul lui White a fost cuprins în actele finale adoptate la Bretton Woods. Instituţiile urmau să faciliteze, în cuvintele lui Morganthau ''crearea unei comunităţi mondiale dinamice în care populaţia fiecărei naţiuni va fi capabilă să-şi realizeze potenţialul în pace''.

Convorbirile şi lucrările care au avut loc cu prilejul conferinţei aveau ca scop căutarea şi prezentarea remediilor pentru combaterea dezordinii şi instabilităţii monetare cronice, soluţii de înlăturare a barierelor vamale excesive şi a restricţiilor netarifare în comerţul internaţional şi în alte probleme acute cu care se confruntau statele. Soluţionarea acestor probleme viza un nou stil de viaţă economică internaţională, care să aibă la bază dezvoltarea schimburilor, a tranzacţiilor şi mişcarea capitalului internaţional în context multilateral. În conformitate cu acordurile de la Bretton Woods, FMI urma să deţină rolul principal în cadrul noului sistem monetar internaţional. În acelaşi timp, s-a făcut precizarea că o ''ţară nu poate deveni membră a BIRD, atâta timp cât nu este membră a FMI''.

''Dacă aceste mari instituţii internaţionale îşi vor îndeplini misiunea pe care lumea le-a încredinţat-o cu atâta speranţă, va fi necesară cooperarea deplină şi concertată a fiecăreia dintre ţările membre şi a poporului lor'', sublinia un comunicat al Trezoriei Americane, la 27 decembrie 1945, conform www.worldbank.org.

Fondul Monetar Internaţional şi BIRD sunt instituţii din sistemul Naţiunilor Unite. Împart scopul comun de a creşte standardele de viaţă în ţările membre. Abordările pentru îndeplinirea acestor scopuri sunt complementare, FMI concentrându-se pe probleme macroeconomice şi Banca Mondială pe dezvoltare economică şi reducerea sărăciei pe termen lung.

În conformitate cu acordurile de la Bretton Woods, Fondul Monetar Internaţional urma să-şi înceapă activitatea în momentul în care un număr suficient de guverne semnatare ar fi ratificat, conform legilor fiecărei ţări, documentele de asumare a obligaţiilor de membru. Astfel, pentru începerea activităţii FMI era necesar acordul unui număr de ţări ale căror cote de participare la capitalul FMI să însumeze cel puţin 65% din acesta. Cerinţa a fost realizată la 27 decembrie 1945, când statutul Fondului a fost semnat şi ratificat de 29 de guverne, însumând 80% din cotele-părţi iniţiale, ceea ce a permis intrarea în vigoare a Statutului FMI.

BIRD, redenumită Banca Mondială, şi-a început activitatea la 25 iunie 1946, prin lansarea subscripţiilor de capital, ca instituţie specializată a ONU. FMI a început operaţiunile financiare în 1947. Sediul FMI/BM se află la Washington.

FMI are două categorii de membri: membri originari şi alţi membri. Sunt consideraţi membri originari acele ţări care au ratificat acordul de creare a FMI până la intrarea lui în vigoare. Ceilalţi membri sunt statele care au aderat la FMI după data de 27 decembrie 1945. Această delimitare a membrilor FMI în membri originari şi alţi membri are, în principal, caracter onorific, dar uneori se ţine cont de acest lucru în desfăşurarea activităţii FMI. Conform statutului FMI, orice ţară membră se poate retrage oricând, pe baza unui aviz scris. Totodată, orice ţară membră poate să fie privată de drepturile sale de a folosi resursele FMI, dacă nu-şi îndeplineşte obligaţiile asumate prin semnarea acordului. În prezent, FMI are 189 de membri, conform www.imf.org.

Mandatul FMI este să promoveze cooperarea monetară internaţională şi să asigure asistenţă politică şi tehnică, pentru a ajuta ţările să construiască şi să menţină economii puternice, . Fondul furnizează împrumuturi şi ajută ţările să traseze programe de politici pentru rezolvarea problemelor legate de balanţa de plăţi, când nu poate fi obţinută suficientă finanţare cu termeni accesibili pentru acoperirea plăţilor internaţionale nete. Împrumuturile FMI se acordă pe termen mediu şi scurt şi sunt finanţate în principal din fondul comun de cotizaţii furnizate de membrii organizaţiei.

Banca Mondială promovează dezvoltarea economică pe termen lung şi reducerea sărăciei prin furnizarea susţinerii tehnice şi financiare pentru reformarea unor sectoare naţionale sau implementarea unor proiecte specifice; de exemplu, construirea de şcoli şi centre de sănătate, alimentarea cu apă şi electricitate, lupta împotriva unor maladii sau protecţia mediului. Asistenţa Băncii Mondiale este, în general, pe termen lung şi este finanţată atât prin contribuţiile ţărilor membre, cât şi prin emisiunea de obligaţiuni, conform www.worldbank.org.

Grupul Băncii Mondiale este format din cinci instituţii financiare internaţionale: 1. Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare - BIRD (International Bank for Reconstruction and Development); 2. Corporaţia Financiară Internaţională - IFC (International Finance Corporation); 3. Asociaţia Internaţională de Dezvoltare - IDA (International Development Association); 4. Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor - MIGA (Multilateral Investment Guarantee Agency); 5. Centrul Internaţional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investiţiilor - ICSID (International Center for Settlement of Investments Disputes). Termenul generic de Banca Mondială (BM) se referă, în principal, la BIRD şi IDA, iar proiectele principale de finanţare se derulează prin BIRD.

Banca Mondială şi FMI colaborează în mod regulat. În 1989, termenii colaborării dintre cele două instituţii au fost stabiliţi într-un acord care să asigure eficienţă în zonele de responsabilitate comună. Evaluarea externă din 2007 asupra colaborării dintre Banca Mondială şi FMI a condus la un Plan de Acţiune cu Management comun (Joint Management Action Plan on World Bank-IMF Collaboration), pentru a consolida şi mai mult metodele de colaborare dintre cele două instituţii.

În momentul aderării ca membru al FMI, fiecare ţară contribuie cu o anumită sumă de bani numită "cota de subscriere". Cota fiecărei ţări variază în funcţie de o serie de indicatori economici cum ar fi: Produsul Intern Brut, rezervele monetare şi balanţa comercială. Cotaţiile sunt denominate în Drepturi Speciale de Tragere (DST), moneda etalon a FMI.

Sursa foto: Arhiva istorică AGERPRES

Semnarea acordului de aderare a Republicii Socialiste România la FMI şi BIRD, Washington, SUA, 15 decembrie 1972

România este membră a FMI din 1972, având din data de 2 februarie 2016 o cotă de participare de 1.811,4 milioane DST (0,38% din cota totală). România deţine 19.591 voturi, echivalentul a 0,39% din total. În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova, Muntenegru, Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie 2012 şi Belgia şi Luxemburg, potrivit informaţiilor publicate de Banca Naţională a României. Poziţia de guvernator al României la FMI este deţinută de guvernatorul BNR, iar cea de guvernator supleant de secretarul de stat din Ministerul Finanţelor Publice coordonator al activităţii privind elaborarea legislaţiei, politicilor şi reglementărilor contabile şi fiscale. Primul Acord Stand-By între România şi FMI a fost aprobat la 3 octombrie 1975 şi finalizat cu succes la 2 octombrie 1976. În calitate de ţară membră, România a beneficiat de-a lungul timpului de asistenţă tehnică în câteva domenii, incluzând politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea şi reglementarea bancară şi statistica.

România a devenit membră BIRD (Banca Mondială) în 1972, acceptând Rezoluţia Consiliului Guvernatorilor nr. 280/28.11.1972. În prezent, România deţine 5.418 acţiuni din capitalul Băncii, iar valoarea subscripţiei vărsate este de 40,7 milioane de dolari. Conform HG nr. 663/2014 şi 34/1997, guvernator pentru România la BIRD este ministrul finanţelor publice, poziţia de guvernator supleant fiind deţinută de viceguvernatorul BNR desemnat în acest sens de către guvernatorul băncii centrale a României, conform www.bnr.ro. AGERPRES/ (Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Horia Plugaru, editor online: Ady Ivaşcu)