La 1 iulie 1999 şi-a început oficial activitatea Oficiul European de Poliţie - Europol, cea mai importantă structură la nivel european privind cooperarea poliţienească.

Istoria sa a început în 1976 prin cunoscutul Grup Trevi, o reţea interguvernamentală a reprezentanţilor ministerelor de justiţie şi de interne, conform http://www.europarl.europa.eu.

Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană, din 7 februarie 1992, a oferit cel mai bun răspuns pentru crima transnaţională la nivel european prin instituirea Oficiului European de Poliţie, fiind totodată prima încercare serioasă de instituire a organizării poliţieneşti la nivel transnaţional pentru a avea o mai bună gestionare a problemelor de criminalitate, la nivel comunitar, care depăşeau graniţele unui singur stat şi cu care se confruntau forţele de poliţie.

Un proiect pus în practică de Europol a fost Unitatea pentru Droguri a Europol care a început să funcţioneze la 3 ianuarie 1994 şi care a fost canalizată în principal asupra luptei împotriva stupefiantelor în interiorul Uniunii Europene, potrivit https://people.exeter.ac.uk. Mandatul de acţiune al Unităţii a fost extins cu prilejul summit-ului de la Essen, din decembrie 1994, cu scopul ''de a preveni şi combate traficul ilicit de droguri, a substanţelor nucleare şi radioactive, spălarea ilegală a banilor, comerţul cu fiinţe umane şi furtul de vehicule''.

La 26 iulie 1996, a fost semnată Convenţia Europol, care înfiinţa Europol, fiind ratificată de toate statele membre ale Uniunii Europene la jumătatea anului 1998 şi intrată în vigoare la 1 octombrie acelaşi an. Potrivit preambulului Convenţiei, obiectivul Europol ''este de a îmbunătăţi cooperarea poliţienească între statele membre pentru combaterea terorismului, a traficului ilicit de droguri şi a altor forme grave de crimă internaţională''.

După reglementarea unor chestiuni de natură juridică şi prin extinderea atribuţiilor prin Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997, activitatea oficială a început la sediul din Haga la 1 iulie 1999.

Tratatul de la Lisabona, intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a însemnat şi un cadru instituţional mai simplificat, majoritatea măsurilor de cooperare poliţienească fiind adoptate în cadrul procedurii legislative ordinare - codecizie.

Rolul Europol este de a sprijini statele membre ale Uniunii Europene în lupta împotriva terorismului, criminalităţii informatice şi a altor forme grave şi organizate de criminalitate. Europol cooperează cu numeroase state partenere din exteriorul Uniunii şi cu organizaţii internaţionale.

Oferă sprijin în teren pentru operaţiunile derulate de forţele de ordine, este o platformă pentru schimbul de informaţii privind activităţile infracţionale şi un centru de expertiză în materie de aplicare a legii.

Pentru a răspunde gamei diverse de ameninţări, Europol a înfiinţat mai multe unităţi specializate precum: Centrul european de combatere a criminalităţii informatice, Centrul european privind introducerea ilegală de migranţi, Centrul european de combatere a terorismului, Coaliţia coordonată de combatere a infracţiunilor legate de proprietatea intelectuală, reţea informatică descentralizată şi sofisticată care sprijină unităţile de informaţii financiare, Unitatea UE de semnalare a conţinutului online.

La conducerea Europol se află un director, numit de Consiliul Uniunii Europene, asistat de un Consiliu de administraţie care oferă orientări strategice şi supraveghează îndeplinirea sarcinilor Europol. Are în componenţă câte un reprezentant de rang înalt din fiecare ţară a Uniunii şi un reprezentant al Comisiei Europene. În fiecare stat membru există o unitate naţională Europol care face legătura între Europol şi celelalte agenţii naţionale. În prezent director executiv al Europol este doamna Catherine De Bolle.

Europol este principalul instrument al cooperării poliţieneşti, un pilon central al infrastructurii europene de securitate internă extinsă. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru, editor online: Ady Ivaşcu)