Ovidiu Papadima, istoric, critic literar şi folclorist, s-a născut la 23 iunie 1909, la Sinoe, în judeţul Tulcea.

A urmat cursurile şcolii primare în diferite localităţi din Moldova (1917-1920), pe cele ale liceului "Al. Papiu Ilarian" din Târgu Mureş (1920-1928), fiind licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1928-1931), potrivit volumelor "Dicţionarul General al Literaturii Române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2006) şi "Dicţionarul Scriitorilor Români" (Ed. Albatros, 2001).

Şi-a pregătit doctoratul în Germania (1938-1941) ca bursier al Fundaţiei "Alexander von Humbold", susţinându-l în 1944, cu teza "Ideologia literară pozitivistă în literatura română a secolului XIX. Începuturile".

A fost asistent onorific la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, la Catedra de istoria literaturii române moderne şi folclor (1932-1935), asistent la Academia de Studii Comerciale din Bucureşti (1933-1935), apoi profesor de limba română la Liceul "Emanoil Gojdu" din Oradea, Şcoala Normală din Câmpulung-Muscel şi la Liceul de Băieţi din Olteniţa (1935-1941). De asemenea, a fost lector la Facultatea de Romanistică şi la Academia Comercială din Viena (1941-1942) şi la Catedra de istoria literaturii române a Universităţii din Bucureşti (1942-1949).

Concomitent a fost cronicar literar al revistei Gândirea (1932-1938), secretar de redacţie (1941-1944) şi secretar tehnic (1944-1947) al Revistei Fundaţiilor Regale.

A debutat cu poezii la revista "Lumea copiilor" (1922), iar editorial, cu volumul "O viziune românească a lumii. Studiu de folclor" (1941).

Întrerupând activitatea de cronicar literar la Gândirea, a preferat pentru un timp studiul ştiinţific, în sinteze despre literatura populară ("Literatura populară română. Din istoria şi poetica ei", 1968), monografii ("Anton Pann. 'Cântecele de lume' şi folclorul Bucureştilor", 1963; "Cezar Boliac", 1966; "Ion Pillat", 1974) şi cercetări de ideologie literară ("Ipostaze ale iluminismului românesc", 1975).

Alte volume: "Creatorii şi lumea lor" (1943), "Poezie şi cunoaştere etnică" (1944), "Heinrich von Kleist" (1967), "Scriitorii şi înţelesurile vieţii" (1971), "Opere" (1937).

Papadima este autorul antologiei de lirică populară "Cu cât cânt atât sunt" (1963), dar şi coordonator ştiinţific pentru numeroase volume colective.

A fost distins cu Premiul "Ion Heliade Rădulescu" al Academiei Române (1941), Premiul de critică literară al Societăţii Scriitorilor Români (1942), Premiul "B.P. Haşdeu" al Academiei (1966).

A murit la 26 mai 1996, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Doina Lecea, editor online: Gabriela Badea)