Dumitru Caracostea a fost unul dintre cei mai însemnaţi istorici literari şi folclorişti români. Începând cu 26 mai 1938, a fost membru titular al Academiei Române.

S-a născut la Slatina, în ziua de 10 martie 1879.

A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Şi-a continuat pregătirea la Viena (1909-1913), unde şi-a luat doctoratul în filologie şi filosofie (1913), potrivit lucrării "Membrii Academiei Române / 1866-2003" (Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, 2003).

Revenit în ţară, a fost profesor de liceu, conferenţiar şi profesor la Universitatea din Bucureşti. Director al Institutului de Istorie Literară şi Folclor din Bucureşti, înfiinţat de el pe lângă Catedra de Istoria literaturii Române moderne şi folclor a Universităţii bucureştene.

A colaborat cu studii şi articole la numeroase publicaţii ale vremii: "Adevărul literar", "Convorbiri literare", "Revista Fundaţiilor Regale", "Viaţa Românească" etc., arată sursa citată.

Întreaga sa activitate a stat sub semnul dorinţei de a realiza o metodă ştiinţifică în studierea şi aprecierea actului artistic: "Arta cuvântului la Eminescu", "Expresivitatea limbii române", "Creativitatea eminesciană", "Critici literare" (2 vol.). Aceeaşi concepţie a aplicat-o şi în domeniul folcloristicii, după cum reiese din studiul său monografic asupra "Mioriţei" şi, mai ales, din volumul "Poezia tradiţională română" (apărut postum, 1971).

Deosebit de important este studiul "Problemele tipologiei folclorice" (1971), considerat un adevărat deschizător de drum în care "ideile poetice principale din folclor sunt urmărite progresiv, de la centrul familiei până la problemele mari ale vieţii şi existenţei universale".

Dumitru Caracostea a murit la 2 iunie 1964. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Doina Lecea, editor online: Gabriela Badea)