Grigore Cerchez (sau Cerkez) s-a născut la 5 octombrie 1850 la Bucureşti. A fost fratele lui Nicolae Cerchez (1851-1927), arhitect, constructor diplomat al Guvernului Francez. A studiat arhitectura la Şcoala Centrală de Arte şi Manufacturi din Paris pe care a absolvit-o în anul 1873, conform lucrării "Dicţionar al arhitecturii româneşti moderne (sec. XIX, XX, XXI) (literele A-C)" (Bucureşti, 2012).

A fost inginer-şef al Primăriei Capitalei (1874-1879), a fondat Societatea de Arhitecţi şi Ingineri în 1876, în 1881 a fost ales membru al Societăţii Politehnice, a ocupat funcţia de primar interimar al Capitalei în aprilie-mai şi august-noiembrie 1886, între 1886 şi 1888 a făcut parte din Comisia Tehnică Consultativă a Ateneului, anul 1891 îl găseşte arhitect la Ministerul Lucrărilor Publice iar tot atunci figurează printre membrii fondatori ai Societăţii Arhitecţilor Români, pe care a şi condus-o între 1913 şi 1918. A mai ocupat funcţiile de director general al Poştelor (1905-1908) şi membru în Comisia Monumentelor Istorice (1900, 1913-1927), mai notează sursa citată.

Stilurile arhitecturale utilizate şi promovate de către Grigore Cerchez în tinereţe sunt neoclasicul şi neogoticul. În anii maturităţii, viziunea sa a trecut spre utilizarea elementelor tradiţionale româneşti în stilul neoromânesc sau brâncovenesc, conform www.cerculvalahia.ro.

Dintre lucrările sale de început de carieră, realizate în stil neogotic sau eclectic, putem aminti casa proprie din strada Sevastopol / Calea Victoriei (demolată în 1985), Casa Ilie Niculescu-Dorobanţu din strada General Manu nr. 9, Casa Lahovary din strada Orlando 10.

Tot Grigore Cerchez a realizat faţada Muzeului de Istorie Naturală "Grigore Antipa" în 1906, precum şi Conacul Niculescu-Dorobanţu de la Darvari. A restaurat Biserica Domnească din Curtea de Argeş, consolidând bolţile şi pereţii cu elemente metalice, într-o perioadă în care principiile de restaurare presupuneau dărâmare şi rezidire. Tot el a executat şi restaurarea Bisericii Sfinţilor din Capitală, mai notează dicţionarul citat.

Cea mai cunoscută lucrare a arhitectului Grigore Cerchez este sediul Şcolii de Arhitectură (actualmente Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu") din Capitală, de pe strada Biserica Enei, proiect executat între anii 1912 şi 1927. Faţada clădirii este tratată în stilul brâncovenesc, cu adaptări la cerinţele epocii: o logie situată deasupra portalului încadrată de coloane răsucite cu capiteluri care susţin arcade trilobite.

Foto: (c) SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

Tot dintre lucrările lui Cerchez mai fac parte Reşedinţa Regală de pe Bulevardul Kiseleff 13-15, Palatul Cantacuzino din Buşteni, Teatrul Comedia de pe Calea Victoriei (actualul Teatru Odeon) precum şi o aripă nouă a Palatului Cotroceni.

Ca inginer-şef al Primăriei Capitalei, Cerchez s-a implicat în lucrările de rectificare şi adâncire a cursului Dâmboviţei, precum şi primul studiu pentru un plan de sistematizare al Bucureştiului. A avut şi o activitate pedagogică, predând Geodezie, Tehnologie şi Construcţii la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti, şi Construcţii la Şcoala de Arhitectură. În anul 1920 a editat un "Curs de Construcţii".

Grigore Cerchez a murit la 14 mai 1927 la Bucureşti, conform dicţionarului citat. AGERPRES/(Documentare - Daniel Olteanu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Anda Badea)