Ortodoxe
Izvorul Tămăduirii; Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu; Sf. Cuv. Irodion de la Lainici (Harţi)

Greco-catolice
Sf. m. Timotei şi Maura. Harţi

Romano-catolice
SS. Filip şi Iacob ap.


Izvorul Tămăduirii este o mare sărbătoarea închinată Maicii Domnului. Nu are dată fixe, fiind trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată.

Sărbătoarea aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Conform tradiţiei, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.

Împăratul Leon, mergând printr-o pădure, a întâlnit un orb rănit care îşi căuta drumul. Leon l-a luat de mână ca să-l conducă, dar, la cererea orbului de a-i da apă, a plecat să caute. Negăsind, a auzit glas Maicii Domnului care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea orbului şi pentru a-i unge ochii lipsiţi de vedere. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, care s-a dovedit a fi tămăduitor. Orbul şi-a astâmpărat nu numai setea, dar şi-a recăpătat şi vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului.

Această sărbătoare închinată Maicii Domnului aminteşte, totodată, şi de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde şi de vindecare.

În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfinţire a apei, Aghiasma mică.

Astăzi se dă cinstire şi Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu, aflată la câţiva kilometri de Ploieşti. Potrivit www.manastireaghighiu.ro, icoana datează din secolul al XVI-lea şi a fost adusă şi dăruită aşezământului de la Ghighiu de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, din Siria, la 25 februarie 1958.

Ierarhul sirian, aflat într-o vizită în România, în calitate de reprezentant al Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Justinian, o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani şi vestită prin minunile ei. Patriarhul a hotărât ca această sfântă icoană să fie aşezată în Mănăstirea Ghighiu. Drept aceea, episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, însoţit de episcop-vicar al Patriarhiei, Teoctist Botoşăneanul (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 1986-2007), a făcut o vizită la Mănăstirea Ghighiu, unde a depus darul de mare preţ.

Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici este pomenit de Biserica Ortodoxă la 3 mai.

S-a născut la Bucureşti, în anul 1821. Crescut în frică de Dumnezeu, a intrat din tinereţe în obştea monahală de la Mănăstirea Cernica.

La Cernica a fost tuns în monahism în anul 1846, cu numele de Irodion, de către stareţul mănăstirii, Sfântul Calinic.

După alegerea Sfântului Ierarh Calinic în scaunul episcopal al Râmnicului (1850), în jurul anilor 1851-1852 a fost adus şi Cuviosul Irodion la Schitul Lainici, de pe Valea Jiului.

Sfântul Calinic 1-a hirotonit diacon şi ieromonah în 1853, iar la 15 iunie 1854, 1-a numit egumen al acestui schit, dându-i rangul de arhimandrit şi făcându-l duhovnic al său.

În pofida eforturilor pe care le-a făcut în calitate de stareţ, viaţa monahală din schitul Lainici a fost marcată, între anii 1854-1873, de o instabilitate la conducerea schitului, pe fondul aplicării reformei lui Alexandru Ioan Cuza privind secularizarea averilor mănăstireşti.

Cuviosul Irodion a fost nevoit în aceste condiţii să se retragă şi iar să revină în stăreţie, de patru ori. Cu toate acestea, a reuşit să sporească numărul monahilor din Schitul Lainici la peste 30 şi să finalizeze lucrările de construire a unei noi biserici în Schitul Locurele, sfinţită în 1860.

În anul 1863, Sfântul Calinic, episcopul Râmnicului, l-a chemat la Craiova, încredinţându-i postul de eclesiarh al Catedralei, responsabilitate pe care Cuviosul Irodion a îndeplinit-o timp de doi ani.

A fost rechemat pentru a cincea oară în fruntea obştii monahale de la Lainici, În anul 1873.

Cel pe care Sfântul Calinic 1-a numit "luceafărul de la Lainici", Sfântul Cuvios Irodion a trecut la cele veşnice în ziua de 3 mai 1900, fiind înmormântat, după propria dorinţă, lângă Altarul bisericii.

A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa din 29 octombrie 2010. Începând cu data de 10 aprilie 2009, sfintele sale moaşte se află, spre cinstire şi închinare, în biserica mare a Mănăstirii Lainici. (sursa: "Monahismul Ortodox Românesc", vol. II, Ed. Basilica, 2016) AGERPRES/ (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)