Ortodoxe
Învierea Domnului (Sfintele Paşti)

Greco-catolice
Duminica Învierii Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos (Sf. Paşti). Sf. ap. Iason şi Sosipatru, din cei 70; Sf. m. Dada, Maxim şi Quintilian

Romano-catolice
Duminica a 2-a a Paştelui
Ss. Petru Chanel, pr. m.; Ludovic M. Grignion de Montfort, pr.; Valeria, m.


Sărbătoarea Învierii Domnului (Sfintele Paşti) semnifică trecerea de la moarte la viaţă prin jertfa Mântuitorului Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a primit moartea de bunăvoie, pătimind şi fiind răstignit pe cruce.

Iisus Hristos este pentru creştini "Paştile nostru care S-a jertfit pentru noi", aşa cum arată Sfântul Apostol Pavel (I Cor, 5,7).

Trupul Mântuitorului este însă ca un Templu plin de prezenţa şi puterea lui Dumnezeu de aceea el nu poate fi ţinut de moarte în mormânt. "El este mai înainte decât toate şi toate prin El sunt aşezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate", spune Sfântul Apostol Pavel (ep. Col. 1, 18).

Cu Învierea Lui Hristos pentru omenire începe o nouă eră, pentru prima dată puterea lui Dumnezeu se arată învingătoare asupra morţii. De la început Sfintele Paşti au devenit unica sărbătoare a Bisericii şi, în continuare, pentru creştinii primelor secole, Învierea Domnului era cel mai mare eveniment din cursul anului.

Noaptea Paştilor era petrecută în biserici în priveghere şi rugăciune. În cursul ei avea loc botezul catehumenilor (candidaţii la botez), iar momentul Învierii era întâmpinat cu cântări de bucurie, cu săvârşirea Sfintei Jertfe şi cu lumini multe, semn al bucuriei şi luminării duhovniceşti.

Cei care primiseră botezul chiar în acea noapte îşi puneau acum haine albe şi purtau făclii luminoase, penitenţii (cei care fuseseră excluşi un timp din comunitatea credincioşilor din cauza păcatelor) erau reprimiţi în cadrul comunităţii, împăraţii eliberau prizonieri şi se făceau fapte de milostenie.

În vechime, ca şi astăzi, sărbătoarea Paştilor se prelungea pentru o săptămână întreagă, săvârşindu-se în fiecare zi Sfânta Liturghie, la care toţi credincioşii se împărtăşeau cu Sfintele Taine ale lui Hristos. (surse: Dicţionar de Teologie Ortodoxă, pr. prof. dr. Ion Bria, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1994; Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1995. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Daniel Olteanu)