Ortodoxe
Sfânta şi Marea Sâmbătă; Sf. Ap. Simeon, rudenia Domnului, episcopul Ierusalimului

Greco-catolice
Sfânta şi Marea Sâmbătă (Iisus în mormânt). Sf. ep. m. Simeon, rudenia Domnului

Romano-catolice
Sf. Zita, fc.


În Sfânta şi Marea Sâmbătă veşmintele preotului şi acoperămintele bisericii se schimbă cu cele de culoare luminoasă, iar credincioşii se pregătesc pentru sărbătoarea cea mare, Învierea Domnului.

Înainte de miezul nopţii acestei zile începe slujba Învierii Domnului, Sărbătoarea sărbătorilor, cu Canonul Sâmbetei celei Mari; la începerea Vecerniei Învierii, în biserică este întuneric deplin. La miezul nopţii, preotul ia lumină de la candela de pe Sfântul Altar şi o dă mai departe credincioşilor, zicând de trei ori: "Veniţi de luaţi lumină !".

Apoi, cu preotul în frunte, credincioşii ies din biserică în procesiune cântând "Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim".

Afară, preotul citeşte evanghelia Învierii de la Matei 28, 1-16, dă binecuvântarea şi cântă pentru prima oară Troparul Învierii: "Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le".

Slujba continuă cu Canonul Învierii, stihirile Învierii şi ale Paştilor, apoi Sfânta Liturghie.

Sfântul Simeon, rudă a Domnului, pomenit în calendarul creştin ortodox la 27 aprilie, a fost fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului şi Dreptului Iosif, şi al Mariei lui Cleopa.

A fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinţii Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov în anul 62, a cărui moarte a fost urmată în anul 70 de căderea Ierusalimului, cucerit de armatele romane.

Templul din Ierusalim a ars atunci până la temelie după cuvântul Mântuitorului Hristos: "Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească" (Matei 24, 2).

Sfântul Simeon a suferit moarte martirică, în timpul domniei împăratului Traian (98-117), la vârsta de peste o sută de ani, pentru două motive: întâi, fiindcă era de neam împărătesc, din casa regelui David, iar al doilea pentru că era creştin. Căci în timpul ocupaţiei romane nu se dorea nici dăinuirea seminţiei lui David, nici a celor care credeau în Hristos. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Daniel Olteanu)