Dramaturgul William Shakespeare, unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii de limbă engleză din toate timpurile, s-a născut la Stratford-upon-Avon, o localitate din Anglia.

Nu există, însă, documente cu privire la data exactă a naşterii, dar se ştie că a fost botezat acolo la 26 aprilie 1564. Pornind de la această informaţie, cea mai probabilă dată a naşterii este atribuită zilei de 23 aprilie 1564, notează site-ul www.shakespeare.org.uk. A fost al treilea din cei opt copii ai familiei. Deşi nu există date certe despre prima sa perioadă de viaţă, majoritatea biografilor au căzut de acord asupra faptului că Shakespeare ar fi urmat şcoala King's New School din Stratford, unde a studiat îndeosebi limbile clasice şi gramatica latină.

La vârsta de 18 ani, s-a căsătorit cu Anne Hathaway, în vârstă de 26 de ani, cu care a avut trei copii: Susanna şi gemenii Hamnet şi Judith. Hamnet a murit din cauze necunoscute la vârsta de 11 ani. După naşterea gemenilor, Shakespeare nu mai apare în documentele vremii timp de şapte ani, perioada cuprinsă între 1585 şi 1592 fiind numită de istorici - ''anii pierduţi'' (''the lost years'') ai lui Shakespeare. Este menţionat, din nou, în 1592, ca făcând parte din "lumea teatrală" a Londrei, unde a început o carieră de succes ca actor, scriitor şi, mai târziu, co-proprietar al unei trupe de teatru, cunoscută sub numele ''The Lord Chamberlain's Men'' (Oamenii Lordului Şambelan). După moartea reginei Elisabeta I şi încoronarea lui James I (1603), noul monarh a adoptat trupa, care a devenit cunoscută sub numele ''The King's Men'' (Oamenii Regelui). Diverse documente ale vremii dovedesc că Shakespeare devenise o persoană destul de importantă în această perioadă, descurcându-se suficient de bine pentru a putea cumpăra o proprietate în Londra şi o a doua casă în Stratford.

În 1599, trupa ''Oamenii Lordului Şambelan'' şi-a construit propriul teatru, ''The Globe'', unul dintre cele mai mari de la acea vreme. Veniturile realizate din reprezentaţiile teatrului au constituit principala sursă de venit a dramaturgului. Majoritatea pieselor lui Shakespeare au fost montate pe scena Teatrului Globe, a cărui deviză era "Totus mundus agit histrionem". Ea reprezenta traducerea în limba latină a unei replici celebre din piesa "Cum vă place": "Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actorii".

William Shakespeare şi-a început activitatea dramatică din primii ani de muncă în teatru. Pentru început, a prelucrat piesele altor autori, dându-le o structură nouă şi o profunzime de gândire. Apoi, a trecut la creaţia originală. Activitatea sa de dramaturg s-a desfăşurat de-a lungul a 22 de ani, totalizând 38 de piese, 154 de sonete, două poeme narative şi multe poezii. Se crede că majoritatea operei a scris-o între 1585 şi 1613, deşi nu există date exacte privind cronologia pieselor de teatru. Unele dintre acestea sunt considerate cele mai strălucite opere scrise vreodată în literatura universală, Shakespeare surprinzând, în lucrările sale, cele mai intime şi profunde aspecte ale naturii umane. O caracteristică a stilului lui Shakespeare constă în inventarea a mii de cuvinte, deseori combinând cuvinte de origine latină, franceză şi engleză.

În 1593 şi 1594, când teatrele au fost închise din cauza ciumei, Shakespeare a publicat primele două poeme narative pe teme erotice, ''Venus şi Adonis'' şi ''Violul Lucreţiei''.

Piesele lui de început au fost în majoritate comedii: ''Visul unei nopţi de vară'' (A Midsummer Night's Dream), ''Neguţătorul din Veneţia'' (Merchant of Venice), ''Mult zgomot pentru nimic'' (Much Ado About Nothing), ''Cum vă place'' (As You Like It), ''A douăsprezecea noapte'' (Twelfth Night) şi drame istorice: ''Richard al II-lea'', ''Richard al III-lea'', primele trei părţi din ''Henry al VI-lea'' şi ''Henry al V-lea'', care prezintă consecinţele destructive ale unor conducători slabi sau corupţi, notează site-ul www.biography.com. Alte piese scrise probabil înainte de 1600 includ: ''Titus Andronicus'', ''Comedia erorilor'' (The Comedy of Errors), ''Îmblânzirea scorpiei'' (The Taming of the Shrew), ''Doi tineri din Verona'' (The Two Gentlemen of Verona) şi tragedia ''Romeo şi Julieta''. Piesele din prima perioadă de creaţie au fost influenţate de scrierile altor dramaturgi elisabetani, în special Thomas Kyd şi Christopher Marlowe.

După 1600, a scris îndeosebi tragedii: ''Hamlet'', ''Regele Lear'', ''Othello'' şi ''Macbeth'', considerate unele dintre cele mai strălucite lucrări în limba engleză. Personajele sale reprezintă tipologii umane universale. Din cauza asemănării numelui fiului său, Hamnet, care a murit în 1596, cu cel al personajului Hamlet, unii critici literari bănuiesc că moartea acestuia a reprezentat sursa de inspiraţie pentru crearea tragicei poveşti a prinţului Danemarcei, ''Hamlet'', piesă în care Shakespeare prezintă trădarea, incestul şi decăderea morală.

În ultima perioadă, William Shakespeare a scris o serie de tragicomedii, printre care: ''Cymbeline'', ''Poveste de iarnă'' (The Winter's Tale) şi ''Furtuna'' (The Tempest). Deşi sunt prezentate pe un ton mult mai grav decât cel al comediilor, acestea nu au un final tragic, încheindu-se prin reconciliere şi iertare.

În 1609, şi-a publicat sonetele, majoritatea fiind poezii de dragoste, prezentate în două serii contrastante: unele sunt închinate unui tânăr, iar celelalte unei doamne, notează site-ul www.bl.uk. Criticii le consideră o meditaţie profundă la natura iubirii, la pasiune, procreare, moarte şi timp. Nu se ştie sigur când au fost scrise sonetele, dar se pare că autorul le-ar fi scris de-a lungul carierei, pentru un public privat.

Se pare că, în jurul anului 1613, William Shakespeare s-ar fi retras la Stratford, unde a murit trei ani mai târziu, la 23 aprilie 1616.

Multe dintre piesele sale de teatru au fost publicate încă din timpul vieţii. În 1623, doi dintre colegii săi de teatru au publicat ediţia princeps a pieselor lui Shakespeare, ''The First Folio'', care le include pe toate, în afară de două dintre piesele de teatru, acestea fiind abia ulterior recunoscute ca aparţinând dramaturgului.

Shakespeare a fost un poet şi un dramaturg respectat la vremea lui, dar reputaţia lui a ajuns la prestigiul de care se bucură astăzi abia în secolul al XIX-lea. A început să fie apreciat în perioada romantismului, respectiv la sfârşitul secolului al XVIII-Iea şi începutul secolului al XIX-lea şi, mai mult, în perioada victoriană (1837-1901). Piesele sale sunt permanent studiate, jucate şi reinterpretate în diverse contexte culturale şi politice în întreaga lume. Este deseori considerat poetul naţional al Angliei şi numit ''Poetul din Avon'' (''Bard of Avon'') sau "Lebăda de pe Avon" ("The Swan of Avon"). Shakespeare este o figură emblematică a dramaturgiei universale, piesele sale de teatru fiind jucate mai des decât ale oricărui alt dramaturg, potrivit site-ului https://biblacad.ro. Lucrările sale au supravieţuit peste veacuri, unele dintre ele fiind considerate cele mai strălucitoare opere scrise vreodată, fapt care se datorează măiestriei cu care dramaturgul a reuşit să surprindă cele mai profunde aspecte ale naturii umane.

Opera lui Shakespeare a exercitat o puternică influenţă şi asupra scriitorilor români. De asemenea, dramele sale au fost montate de mari regizori români, printre care Liviu Ciulei, Alexandru Darie, Radu Afrim, Cătălina Buzoianu, Ion Sapdaru, Vlad Mugur sau Beatrice Rancea.

Opera lui Shakespeare a apărut în repertoriul teatrului românesc la începutul secolului al XIX-lea şi a reprezentat, pentru fruntaşii mişcării paşoptiste, o culme a creaţiei romantice în forma ei cea mai reprezentativă. Receptarea operei marelui dramaturg a adăugat un plus de prestigiu culturii noastre la nivel european. ''Hamlet'', tradus în 1855, de P. Economu, în proză (''Hamlet, Principele Danemarcei'', dramă în cinci acte şi opt părţi), a fost interpretat pentru prima oară pe scena Teatrului cel Mare din Bucureşti, în anul 1861.

Una dintre cele mai importante manifestări culturale organizate în ţara noastră în memoria marelui dramaturg este Festivalul Internaţional Shakespeare. Celebrul festival a luat naştere la iniţiativa directorului Teatrului ''Marin Sorescu'' din Craiova, Emil Boroghină, preşedinte al Fundaţiei Shakespeare, pornind de la modelul marilor festivaluri internaţionale, precum cele din Edinburgh, Tokyo, Ierusalim sau Montreal. Prima ediţie a acestui festival a avut loc în 1994. A fost creat iniţial pentru Craiova, sub titulatura ''Craiova Shakespeare Festival'' şi s-a desfăşurat în acest format din trei în trei ani, până în anul 2006. Din 2006, manifestarea are loc o dată la doi ani, având două locuri de desfăşurare, Bucureşti şi Craiova, notează site-ul oficial al Teatrului ''Marin Sorescu'' din Craiova, www.tncms.ro. Cea mai recentă ediţie, respectiv cea de-a XI-a, s-a desfăşurat în perioada 23 aprilie-6 mai 2018, la Craiova, sub genericul ''Planeta Shakespeare'', spectacolele aduse în cadrul acestei ediţii reprezentând toate continentele pământului, potrivit site-ului www.icr.ro. AGERPRES/(Documentare - Andreea Onogea; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dădârlat)