Pompiliu Eliade, critic şi istoric literar, comparatist, s-a născut la 13 aprilie 1869, la Bucureşti. Şi-a făcut studiile liceale, precum şi pe cele universitare - Facultatea de Litere şi Filosofie - la Bucureşti, luându-şi licenţa în 1891, cu teza ''Silogismul şi adversarul său Herbert Spencer''.

A studiat apoi, între 1892-1895, la École Normale Supérieure din Paris, iar în anul 1898 şi-a luat doctoratul în litere, la Sorbona, cu teza ''De l'influence française sur l'esprit public en Roumanie: Les origines. Etudes sur l'état de la société roumaine a l'époque des regnes phanariotes'', după cum se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005) şi în dicţionarul "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Pompiliu Eliade s-a format sub puternica influenţă a profesorului său, Titu Maiorescu, iar în primii ani ai activităţii sale a publicat frecvent în ''Convorbiri literare''. ''În timpul studiilor pariziene, se remarcă îndepărtarea rapidă de principiile maioresciene şi adeziunea la cele ale şcolii franceze'', se arată în "Dicţionarul general al literaturii române".

Revenit în ţară, a fost profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, unde, între 1900-1901 a ţinut un curs ce va fi publicat în 1903 sub titul ''Ce este literatura? Condiţiunile şi limitele acestei arte''.

A fost, de asemenea, deputat liberal şi membru în Consiliul permanent al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, precum şi director general al Teatrului Naţional (1908-1911), se arată în dicţionarul "Membrii Academiei Române (1866-2003)".

A colaborat la câteva dintre cele mai importante reviste culturale ale vremii, precum ''Vieaţa nouă'', ''Revista idealistă'', ''Literatură şi artă română'', precum şi la ''Revue des deux mondes'' de la Paris. De asemenea, a colaborat cu numeroase foiletoane critice la ziarul "L'Indépendance Roumaine", strânse apoi în volumul "Causeries littéraires" (trei volume, 1903).

A fost preocupat în special de relaţiile culturale franco-române, prin lucrări precum "Histoire de l'espirit public en Roumanie au dix-neuvieme siecle" (trei volume apărute între 1904-1905). Totodată, a popularizat literatura franceză printr-o serie de studii precum "Filosofia lui La Fontaine" (1901), "Cu privire la Maurice Maeterlinck" (1912) ş.a.

Pompiliu Eliade a fost ales membru corespondent al Academiei Române la 21 mai 1912. A murit la 24 mai 1914, la Bucureşti.AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Daniel Olteanu, editor online: Ady Ivaşcu)