Octav Pancu-Iaşi, scenarist, scriitor şi publicist, s-a născut la 14 aprilie 1929, în Iaşi, cu numele Octav Pancu, potrivit "Dicţionarului scriitorilor români" (Editura Albatros, 2001).

Urmează liceul în oraşul natal, dar nu îl absolvă aici. Se va muta definitiv la Bucureşti. Tânărul Pancu este marcat de stilul poetului George Topîrceanu, de asemenea ieşean. Octav Pancu adaugă numelui său pe acela al oraşului în care a copilărit. Modificarea nu se va perpetua pentru fiii săi, cunoscuţi doar prin numele de familie (Pancu).

Tânărul scriitor dirijează vreme de mai mulţi ani redacţia pentru copii şi tineret a Radiodifuziunii, din 1947 până în 1958, când a fost demis. În continuare, va fi "adoptat" de lumea filmului, lucrând ca redactor şi scenarist. Succesul său în cinematografie a culminat cu scenariul pentru pelicula "Tată de duminică", regizată de Mihai Constantinescu. Cu toate acestea, succesul a sosit după ce a fost din nou scos din funcţie, de data aceasta din pricina unui scheci incomod pentru conducerea politică a vremii.

Autor cunoscut de literatură pentru copii în anii 1950-1960, în ultima parte a vieţii, Pancu-Iaşi s-a angajat ca redactor la revista "Cutezătorii" (1967-1969) şi a scris foiletoane gazetăreşti.

Debutul său editorial a fost cartea de versuri "Timpul stă pe loc?", în 1949.

Printre cărţile publicate de Octav Pancu-Iaşi amintim: "Marea bătălie de la Iazul Mic" (1953); "Are tata doi băieţi" (1956, cu ilustraţii de Nell Cobar); "Ala bala portocala" (1957); "Nu fugi, ziua mea frumoasă!" (1970); "Mai e mult până diseară?" (1977); "Pere alese" (1981, republicată în 1994).

Cele trei scenarii de film pe care le-a scris au fost pentru peliculele "Vara romantică" (1961, regia Sinisa Ivetici), "Tată de duminică" (1974, regia Mihai Constantinescu) şi "Singurătatea florilor" (1975, regia Mihai Constantinescu).

Despre textele lui Octav Pancu-Iaşi, criticul Anton Cosma scria: "Proza lui descoperă un adevăr elementar al psihologiei infantile, care face farmecul literaturii pentru copii de totdeauna: visul copilului de a fi mare. Eroii săi de zece ani se doresc "bărbaţi" şi, crezând cu seriozitate în acest vis, se poartă şi vorbesc ca şi cei mari. Tot ce se întâmplă în povestirile lui Pancu-Iaşi se orientează după modelul celor mari, şi urmărirea cu simpatie a felului cum acest mit al maturităţii acţionează în sufletul copilului, modelându-l, dă savoare povestirii."

Octav Pancu-Iaşi a murit la 16 aprilie 1975. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Ady Ivaşcu)