Ortodoxe
Sf. Cuv. Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon şi Zosima

Greco-catolice
Sf. m. Teodul şi Agatopod; Sf. cuv. Gheorghe şi Iosif Imnograful

Romano-catolice
Sf. Isidor, ep. înv.


Sfântul Cuvios Iosif Imnograful este pomenit în calendarul creştin ortodox la 4 aprilie.

S-a născut în Sicilia, din părinţi dreptcredincioşi şi îmbunătăţiţi, Plotin şi Agatia.

A fost crescut cu mare grijă de părinţii săi şi a primit o bună educaţie. Era blând şi smerit, înstrăinându-se de jocurile copilăreşti, iubea postirea şi înfrânarea; că nu căuta bucate dulci, hrănindu-se numai cu pâine şi cu apă odată pe zi.

După ocuparea Siciliei de către saracini, tânărul Iosif a ajuns la Tesalonic unde a intrat ca monah într-o mănăstire din Macedonia, ducând o viaţă de mare asprime a ajuns bărbat desăvârşit şi monah iscusit.

Ca monah a trecut prin tot felul de nevoinţe, patul său era pământul acoperit cu o piele, îmbrăcăminte avea o vechitură, postirea îi era aspră, hrana fiind o bucată mică de pâine şi apă cu măsură. Priveghea toată noaptea şi lucra mereu. Era între fraţi ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind prin viaţa sa sfântă. A avut fericirea de a vieţui, în această mănăstire, împreună cu Sfântul Grigorie Decapolitul, care l-a primit ca ucenic al său.

În urma morţii Sfântului Grigore, Sfântul Cuvios Iosif s-a retras în unul din schiturile zidite de el, unde a scris cântări bisericeşti şi pesne de canoane.

Ultima persecuţie a iconodulilor (cinstitori de icoane) din timpul împăratului iconoclast Teofil (829-842) i-a provocat Sfântului Iosif grele suferinţe. Pentru îndrăzneala mărturisirii în cinstea Sfintelor icoane, a fost surghiunit în Cherson, de unde nu a putut să se întoarcă, decât după moartea împăratului (842), la chemarea Sfintei Împărătese Teodora, care, încetând prigoana, a reaşezat credinţa ortodoxă în toate drepturile ei. AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă)