Precizări privind propunerea de modificare a Legii nr. 51/1995 și observațiile Consiliului de Mediere

Avocații și medierea: dreptul există deja în lege. Discuția este despre cum poate fi exercitat.

Medierea nu apare pentru prima dată în Legea profesiei de avocat. Este deja acolo, la art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 51/1995, printre activitățile avocatului.

Ceea ce propune proiectul B563/2026 este schimbarea condițiilor în care avocatul poate desfășura această activitate: în cadrul profesiei sale, fără suprapunerea a două regimuri de autorizare și supraveghere, dar cu respectarea cerințelor privind competența, imparțialitatea, confidențialitatea, incompatibilitatea și conflictul de interese.

Consiliul de Mediere solicită retragerea sau respingerea acestei prevederi, invocând preocupări legate de supravegherea profesională, pregătirea specifică și protecția beneficiarilor. Sunt întrebări care merită răspunsuri clare.

Cum sunt organizate însă aceste garanții în alte state europene? În Franța, Germania și Italia, avocații pot desfășura activități de mediere în condiții diferite, adaptate sistemului profesional din fiecare țară. Experiența lor arată că există mai multe soluții pentru a asigura competența, imparțialitatea și răspunderea celui care conduce medierea.

Medierea în cadrul profesiei de avocat: trei exemple europene

Franța: avocatul poate primi o misiune de mediator. Regulamentul interior național al profesiei de avocat, art. 6.3.1, prevede expres această posibilitate. Medierea apare astfel printre misiunile pe care avocatul le poate îndeplini în cadrul profesiei sale, fără să rezulte o obligație generală de apartenență la un ordin profesional distinct al mediatorilor. Aceasta nu înseamnă absența condițiilor profesionale. Decretul nr. 2025-660 prevede, pentru persoana care desfășoară medierea, justificarea unei formări sau experiențe adaptate și existența garanțiilor de independență.

Germania: avocatul mediator este supus regulilor profesiei sale și cerințelor medierii. Nu există o obligație generală de apartenență la un corp profesional separat al mediatorilor. În schimb, avocatul care se prezintă ca mediator trebuie să poată demonstra o pregătire adecvată. Legea germană privind medierea prevede reguli de formare, informare a părților, independență și evitare a conflictelor de interese. De exemplu, o persoană care a acționat anterior pentru una dintre părți în aceeași cauză nu poate deveni mediatorul acelui conflict. Baroul Munchen, de exemplu, arată că regulile profesiei nu prevăd o procedură separată de autorizare sau de depunere a unei cereri pentru ca un avocat să poată folosi denumirea de mediator. Baroul ține o listă a avocaților mediatori, dar stabilește condiții pentru înscrierea pe acea listă; aceasta nu trebuie confundată cu o autorizație generală de a practica medierea.

Modelele sunt diferite și nu pot fi suprapuse mecanic. Ele arată însă că există mai multe soluții de organizare a medierii, inclusiv soluții care valorifică pregătirea și statutul profesional al avocatului.

Un regim profesional distinct, cu garanții pentru părți

Consiliul de Mediere atrage atenția asupra riscului ca exceptarea avocaților de la autorizare și supraveghere să slăbească protecția beneficiarilor.

Proiectul prevede într-adevăr un regim distinct: avocatul nu ar fi condiționat de formalitățile de autorizare menționate în text și nu ar fi supus supravegherii profesionale a Consiliului de Mediere. În același timp, el ar rămâne supus regulilor și răspunderii profesiei de avocat. Rațiunea acestei soluții, așa cum este prezentată în expunerea de motive, privește pregătirea juridică, obligațiile de confidențialitate și experiența avocatului în negocierea intereselor clientului. Propunerea urmărește să valorifice aceste garanții profesionale și să evite suprapunerea formalităților aferente celor două profesii.

Avocatul unei părți și mediatorul au roluri diferite

Consiliul de Mediere subliniază, pe bună dreptate, că mediatorul este un terț imparțial, în timp ce avocatul apără interesele clientului său. Proiectul recunoaște această distincție. Textul prevede expres că avocatul nu poate cumula, în aceeași cauză, medierea cu apărarea, asistarea sau reprezentarea juridică a uneia dintre părți.

De exemplu, avocatul care reprezintă unul dintre soți într-un divorț nu poate fi și mediatorul aceluiași conflict. Când conduce o mediere, avocatul are obligația de a respecta imparțialitatea față de ambele părți.

Și aici, dreptul comparat oferă repere utile. Regula germană privind conflictul de interese privește inclusiv situațiile în care profesionistul a acționat pentru o parte înainte de mediere sau ar urma să acționeze pentru aceasta ulterior, în aceeași cauză. Asemenea soluții pot fi analizate în dezbaterea asupra garanțiilor din proiect.

Profesia de mediator își păstrează locul și rolul

Medierea are o identitate profesională proprie. Este practicată de persoane provenite din domenii diferite și presupune abilități specifice, care merită recunoscute și respectate.

Proiectul nu desființează profesia de mediator, nu retrage mediatorilor dreptul de a profesa și nu obligă persoanele aflate într-un conflict să aleagă un avocat pentru mediere. Propune un cadru distinct pentru avocatul care desfășoară această activitate.

De multe ori, cele două profesii lucrează împreună: mediatorul conduce procedura, iar avocatul asistă una dintre părți și o ajută să înțeleagă consecințele juridice ale unei eventuale înțelegeri. Această colaborare poate face ca soluția găsită să fie nu doar acceptată, ci și clară și aplicabilă pentru cei implicați.

O discuție despre garanții și acces la soluții amiabile

Directiva 2008/52/CE pune accent pe calitatea medierii și încurajează formarea mediatorilor. Aceste obiective pot ghida și analiza propunerii legislative: simplificarea organizării activității avocatului trebuie însoțită de garanții clare pentru părți.

Solicitarea Consiliului de Mediere de a organiza un dialog instituțional este, prin urmare, binevenită. UNBR, Consiliul de Mediere și celelalte instituții interesate pot discuta despre pregătirea specifică, imparțialitate, răspundere și informarea beneficiarilor, pornind și de la experiența altor state europene.

Avocații și mediatorii au roluri diferite, dar împărtășesc interesul ca oamenii să găsească soluții corecte pentru conflictele lor. O reglementare clară și o colaborare între profesii pot servi acestui interes mai bine decât transformarea medierii într-un nou motiv de conflict.