La 21 martie, în fiecare an, peste 300 de milioane de persoane din lumea întreagă sărbătoresc Ziua internaţională Nowruz, marcând, astfel, prima zi de primăvară şi, odată cu aceasta, renaşterea naturii.

Ziua internaţională Nowruz a fost instituită de Adunarea Generală a ONU, printr-o rezoluţie adoptată la cea de-a 71-a reuniune plenară, care a avut loc la 23 februarie 2010, ocazie cu care au fost invitate să participe la evenimentele prilejuite de această sărbătoare toate statele membre interesate, îndeosebi agenţiile specializate şi UNESCO, organizaţiile partenere, fie ele internaţionale sau regionale, dar şi organizaţiile non-guvernamentale.

Proiectul privind decretarea acestei zile fusese elaborat de statele Afganistan, Azerbaidjan, Albania, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Iran, India, Kazahstan, Republica Kârgâză, Tadjikistan, Turcia şi Turkmenistan şi a fost prezentat la cea de-a 64-a sesiune a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, potrivit site-ului http://www.un.org/.

Inclusă la 30 septembrie 2009 în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO, Nowruz celebrează renaşterea naturii, vestind nu numai prima zi de primăvară, ci şi începutul unui nou an, promovând valori precum pacea şi solidaritatea între generaţii şi în familii, dar şi reconcilierea cu vecinii, contribuind astfel la diversitate culturală şi prietenie între diferite comunităţi. Cuvânt de origine persană/iraniană, Nowruz înseamnă ''zi nouă'', iar sărbătoarea este celebrată la data la care are loc, de regulă, echinocţiul de primăvară, când razele soarelui cad perpendicular pe linia ecuatorului, luminând în mod egal atât emisfera nordică, cât şi pe cea sudică, ziua fiind egală cu noaptea.

Conform site-ului oficial al Organizaţiei Naţiunilor Unite, această zi este marcată de peste 3.000 de ani în Balcani, în Bazinul Mării Negre, în Caucaz, în Asia Centrală, în Orientul Mijlociu, dar şi în alte regiuni. Site-ul https://en.unesco.org/silkroad aminteşte faptul că celebrarea acestei zile urmează străvechiul ''drum al mătăsii'', care lega Extremul Orient de Europa, fiind astfel marcată în ţări precum Afganistan, Azerbaidjan, India, Iran, Irak, Kazahstan, Republica Kârgâză, Pakistan, Tadjikistan, Turcia, Turkmenistan şi Uzbekistan. Grafia diferă, însă, de la o ţară la alta, sărbătoarea fiind cunoscută şi ca Novruz, Navruz, Nooruz, Nevruz sau Nauryz.

Termenul ''Nowruz'' a fost consemnat pentru prima dată în secolul al II-lea, notează site-ul http://unesco.mfa.gov.az/, dar ziua era foarte importantă şi în timpul Imperiului Ahemenid (cca. 548-330 î.Hr.), primul dintre imperiile persane. În ziua de Nowruz, regii diferitelor naţiuni aflate sub Imperiul Persan obişnuiau să-i aducă daruri împăratului, numit şi ''regele regilor''. De aici, această sărbătoare s-a răspândit în toate regiunile care au intrat sub influenţa culturală persană sau iraniană.

În prezent, Nowruz este celebrată de popoare cu religii şi culturi diferite de pe tot cuprinsul acestei suprafeţe geografice, dar şi în alte zone ale Globului unde trăiesc membri ai acestor comunităţi. Ritualurile practicate cu această ocazie reflectă legătura inseparabilă dintre om şi natură şi a respectului acestuia faţă de sursele naturale de viaţă. Se organizează, astfel, festivaluri tradiţionale, concerte, evenimente culturale sau chiar adevărate ceremonii de plantare, pentru a marca, astfel, renaşterea naturii.

Cu toate că obiceiurile care însoţesc celebrarea acestei zile variază de la o ţară la alta, există şi o serie de tradiţii comune, cum ar fi focurile rituale, dansurile, vizitarea membrilor de familie şi oferirea de daruri. Copiilor li se oferă jucării şi, în mod tradiţional, sunt încurajaţi să se joace cu ouă vopsite în diferite culori. De obicei, se serveşte şi o mâncare tradiţională, ce conţine orez şi alte legume aromate cu ingrediente locale. De asemenea, un alt obicei foarte răspândit constă în pregătirea unei mese de Nowruz, pe care sunt aşezate o serie de obiecte simbolice, printre care lumânări, un vas cu apă, o oglindă, ouă, fructe etc, simbolizând puritatea, strălucirea, abundenţa, fericirea şi fertilitatea pentru noul an.

Începând cu anul 2016, "Sărbătoarea Sosirii Primăverii", denumită "Nawrez" este celebrată şi în ţara noastră, pentru membrii minorităţii tătare turco-musulmane.

Propunerea legislativă pentru declararea acestei zile, iniţiată de deputaţi PSD, PNL şi aparţinând grupului minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară, a fost adoptată de Senat, la 22 septembrie 2015, cu toate că, anterior, primise din partea Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi un raport de respingere.

În expunerea de motive, iniţiatorii au susţinut că Nawrez reprezintă pentru această minoritate "o sărbătoare foarte veche, cu o deosebită încărcătură simbolistică", astfel că este celebrată anual în data de 21 martie, se arăta în expunerea de motive, publicată pe site-ul www.cdep.ro.

La 25 noiembrie 2015, Plenul Camerei Deputaţilor a adoptat proiectul de lege privind declararea acestei zile, în expunerea de motive arătându-se că "Sărbătoarea Nawrez şi a anului nou este foarte bine asemănată cu sărbătoarea de Paşte a creştinilor prin prisma compatibilităţii legate de tradiţii şi obiceiuri". Cu ocazia acestei sărbători, se vopsesc ouă în trei culori - roşu, galben şi verde, iar tradiţia spune că până ce pe pământ nu cad coji de ouă, nu vine primăvara. "Cojile de ouă căzute pe pământ semnifică scăparea de greutăţi şi instaurarea unui început mai bun."

La 17 decembrie 2015, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul de promulgare a legii, iar Legea nr. 333/2015 privind declararea zilei de 21 martie ca Sărbătoare a sosirii primăverii pentru membrii minorităţii tătare turco-musulmane, denumită "Nawrez" a intrat în vigoare la 24 decembrie 2015.AGERPRES/(Documentare - Andreea Onogea, editor: Marina Bădulescu, editor online: Daniela Juncu)