Pictorul Ion Andreescu, un admirabil peisagist al secolului al XIX-lea, a lăsat posterităţii o creaţie impresionantă, expusă astăzi în mari muzee şi în galerii, alături de pânzele lui Grigorescu, Tonitza, Luchian sau Pallady.

S-a născut la Bucureşti, la 15 februarie 1850, la Bucureşti unde a urmat cursurile Gimnaziului "Gh. Lazăr", ale Liceului "Sf. Sava". La vârsta de 19 ani, s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, condusă de Theodor Aman, la secţia nou creată de Desen linear şi Caligrafie (1869-1870), unde a predat mai târziu, ca profesor suplinitor. A fost, de asemenea,
profesor la Seminarul Episcopiei din Buzău, la Gimnaziul Comunal "Tudor Vladimirescu" şi la Şcoala de Meserii din acelaşi oraş, potrivit Dicţionarului Membrilor Academiei Române, realizat de Dorina Rusu (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Creaţiile din această perioadă, peisaje inedite precum "Pădurea de fagi", "Stejarul", "Stânci şi mesteceni", "Mesteceni la marginea bălţii", dar şi naturi statice sau portrete, i-au adus recunoaşterea în rândul artiştilor plastici din epocă. 

În 1876, a participat la cea de-a treia expoziţie a Societăţii "Amicii Belle-Arte", cu o serie de compoziţii, între care: "Oală cu flori", "Plopi la marginea satului", "Peisaj din crângul Buzăului", "Peşti". Din această perioadă datează şi primul său "Autoportret", ca şi o serie de tablouri, între care: "Natură moartă cu coş şi legume", "Târg de Drăgaică", "Bâlci în preajma Buzăului".

Asemenea multor pictori români, Andreescu şi-a desăvârşit studiile la Paris unde a plecat ca bursier, în 1879. Aici a frecventat cursurile Academiei "Julian", fiind admis, totodată, şi la Salonul oficial parizian, unde a expus două lucrări: "Începutul primăverii" şi "Bâlci în România". Ulterior a plecat la Barbizon, unde a lucrat alături de George Demetrescu Mirea, Alexandru Djuvara sau Nicolae Grigorescu, de la care a deprins autonomia expresiei plastice şi importanţa personalităţii, dar şi alături de pictori independenţi precum Corot, Millet, Courbet, Monet, cultivând pictura în plein-air (precursoarea impresionismului).

Din perioada pariziană au fost datate o serie de lucrări, între care: "Iarna la marginea Barbizonului", "Iarna în pădure", "Seară de toamnă la Barbizon", "Stradă la Barbizon, vara", "Stâncile de la Apremont", "La treierat", precum şi "Cap de fată", "Nud de femeie în picioare", "Studiu de nud pe scaun", "Băiat costumat", "Femeie drapată în albastru", "Femeie în roz".

În 1881, pictorul a participat atât la Salonul parizian ("Iarna la Barbizon"), cât şi la Expoziţia artiştilor în viaţă de la Bucureşti ("O dimineaţă la Barbizon" sau "Drumul mare", "Seară de toamnă la Barbizon" sau "Călăreţ în amurg"). Un an mai târziu, în 1882, a fost prezent la expoziţia de la Sala Stavropoleos din Bucureşti, cu 60 de tablouri, o adevărată retrospectivă a pictorului, singura de altfel din timpul vieţii. Între tablourile expuse cu această ocazie s-au numărat: "Bătrân cu plete", "Pahar cu tufănele", "Pomi înfloriţi", "Câmp cu maci".

Ion Andreescu a murit la Bucureşti, la 22 octombrie 1882, răpus de tuberculoză, la numai 32 de ani. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române, la 28 octombrie 1948. Întreaga sa creaţie dezvăluie privitorului temperamentul visător, nostalgic şi înclinat către izolare al artistului.Tablouri purtând semnătura marelui artist pot fi admirate în Bucureşti, la Muzeul Naţional de Artă al României şi la Muzeul de Artă K. H. Zambaccian. AGERPRES (Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Horia Plugaru, editor online: Irina Giurgiu)