Unul dintre reperele arhitecturale ale Bucureştiului este reprezentat de clădirea Universităţii de Arhitectură şi Urbanism ''Ion Mincu'', un edificiu din piatră construit între anii 1912-1927, după planurile arhitectului Grigore Cerchez, susţinător al curentului care promova specificul românesc în arhitectura monumentală, potrivit lucrării ''Bucureşti - ghid turistic'' (Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980).

Colaj foto AGERPRES
Foto 1: Clădirea Institutului de Arhitectură ''Ion Mincu'', 1989 / SORIN LUPŞA / Arhiva istorică AGERPRES

Foto 2 : Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ''Ion Mincu'' din Capitală, 2019 / SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

Clădirea este situată pe strada Academiei nr. 18-20 şi se află în apropierea clădirii Universităţii Bucureşti.

Faţada clădirii prevăzută cu o loggie situată deasupra portalului prin care se intră în sala de expoziţii, este tratată într-o manieră apropiată stilului brâncovenesc şi adaptată cerinţelor epocii. De asemenea, sala de expoziţii, marcată pe faţadă printr-o suită de arcade cu coloane răsucite şi capitele aminteşte de ornamentaţia construcţiilor din epoca domnitorului Ţării Româneşti Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

Colaj foto AGERPRES
Foto 1: Clădirea Institutului de Arhitectură ''Ion Mincu'', 1990 / SORIN LUPŞA / Arhiva istorică AGERPRES

Foto 2: Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ''Ion Mincu'' din Capitală, 2019 / SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

Aceeaşi lucrare aminteşte că institutul şi-a mărit capacitatea, mai întâi prin aripa construită în 1963, de-a lungul străzii Edgar Quinet şi, apoi, în 1968 printr-o ultimă aripă, de-a lungul străzii Academiei care are, la parter, un spaţiu amplu destinat expoziţiilor.

Inginerul, profesorul şi arhitectul român Grigore Cerchez (1851-1927) a conceput o serie de construcţii emblematice. Pregătirea profesională şi-a dobândit-o la École Centrale des Arts et Manufactures din Paris şi l-a avut drept mentor pe Ion Mincu, un alt arhitect de renume. După obţinerea independenţei României, curentul neoromânesc în arhitectură a vizat redescoperirea specificităţii stilului tradiţional românesc în arhitectura modernă. De factură cultă, dar având drept referinţă forma tradiţională, neoromânismul era şi o expresie a nevoii de cristalizare a unei culturi naţionale cu o identitate puternică, notează www.icr.ro.

Între 1876-1879, Grigore Cerchez a ocupat funcţia de inginer-şef al Capitalei. Prima construcţie în stil neoromânesc a fost ridicată la Brăila, respectiv filiala Băncii Naţionale a României (1886). Au urmat clădirea Muzeului Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" (1904-1908), sediul Teatrului de Comedie de pe Calea Victoriei, astăzi Teatrul Odeon (1911). A colaborat şi la realizarea altor proiecte, precum clădirea Academiei de Studii Economice din Bucureşti, dar a elaborat proiecte şi la cererea unor personalităţi de renume, fiind construite o serie de clădiri particulare ce poartă semnătura sa, între care amintim: Casa Dr. Petre Herescu de pe Bulevardul Dacia (1911-1913), Casa Emil Lahovari (1906-1910), strada Gina Patrichi (fostă strada Orlando), Casa Dissescu de pe Calea Victoriei nr. 196 (1910-1912).
    
Istoria învăţământului de arhitectură din România a început la 1 octombrie 1864, prin decretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care prevedea înfiinţarea ''Şcolii de Ponţi şi Şosele, de Mine şi Arhitectură'', potrivit www.uauim.ro. AGERPRES/ (Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Marina Bădulescu, editor online: Ada Vîlceanu)