Garabet Ibrăileanu, critic şi istoric literar şi prozator, s-a născut la 23 mai 1871, la Târgu Frumos, judeţul Iaşi, într-o familie armenească de negustori.

A urmat cursurile şcolii primare la Bacău şi Roman (1879-1883), apoi gimnaziul la Roman (1883-1887). Între 1887-1890 face studii liceale la Bârlad, perioadă în care a fondat societatea culturală "Orientul". În 1889-1890 a scos la Roman, împreună cu Panait Muşoiu şi Eugen Vaian, revista ''Şcoala nouă'', de orientare socialistă, unde a publicat încercări literare şi traduceri sub pseudonimul Cezar Vraja, conform "Dicţionarului scriitorilor români" (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1998).

În perioada 1891-1895 a urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii din Iaşi, fiind în paralel şi bursier al Şcolii Normale Superioare, secţia de istorie-filosofie. A fost apoi profesor de limba română la licee din Bacău şi din Iaşi (1900-1908), iar din 1908 - profesor universitar de istoria literaturii române şi estetică literară la Facultatea de Litere şi Filosofie din Iaşi.A devenit doctor în litere în 1912, cu teza "Opera literară a d-lui Vlahuţă".

Garabet Ibrăileanu s-a impus ca o personalitate marcantă a vieţii culturale, prin intensa activitate publicistică şi literară desfăşurată.

A colaborat, încă din perioada studiilor universitare, cu articole politice şi de critică literară la diverse reviste şi ziare ale timpului: "Lumea nouă" - organ al Partidului Social-Democrat (1894, ca redactor), "Munca", "Critica socială" (1892), "Evenimentul literar" (1893-1894) din Iaşi, "Noua revistă română" din Bucureşti, "Curentul nou" din Galaţi.

În martie 1906, a fondat la Iaşi, împreună cu Constantin Stere şi Paul Bujor, revista "Viaţa românească", de care va fi legat toată viaţa. A rămas la conducerea revistei şi a cenaclului acesteia până în 1933. A susţinut, prin publicarea lor în revistă, mai mulţi scriitori, între care M. Sadoveanu, T. Arghezi, Al. Philippide, G. Topârceanu.

''Doctrinar al poporanismului literar (până în 1916) şi teoretician al specificului naţional, Ibrăileanu este un critic sociolog şi psiholog în formula Taine-Bourget, partizan în estetică al energetismului sub influenţa lui Oswald-William James şi, după Hennequin, teoretician al ideii de selecţie literară'', se arată în ''Dicţionarul scriitorilor români''.

A editat, în 1918, la Iaşi, ziarul "Momentul", suprimat de cenzură după 49 de numere, iar în 1919 (februarie-decembrie) a apărut, la iniţiativa şi sub conducerea sa, revista săptămânală "Însemnări literare".

În domeniul criticii literare s-a afirmat cu "Spiritul critic în cultura românească" - debutul său editorial (1909). Au urmat alte volume, precum: "Scriitori şi curente" (1909), "Note şi impresii" (1920), "După război. Cultură şi literatură" (1921), "Scriitori români şi străini" (1926), "Studii literare" (1930), cărora li se adaugă şi eseurile - "Literatura şi societatea" şi "Creaţie şi analiză".

''Teoretician literar cu sclipitoare intuiţii, Garabet Ibrăileanu nu elaborează un sistem propriu. Dispune însă de o concepţie care, în evoluţia ei, reflectă sinteza în devenire dintre social şi estetic în critica românească'' (''Dicţionarul general al literaturii române'' apărut, sub egida Academiei Române, la Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

În 1933 i-a apărut romanul ''Adela'' şi, de asemenea, i s-a decernat Premiul Naţional de proză.

Garabet Ibrăileanu a fost ales, la 28 octombrie 1948, membru post-mortem al Academiei Române, potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003). A murit la 12 martie 1936, la Bucureşti.

În prezent, la Iaşi există un Colegiu Naţional care îi poartă numele - Colegiul Naţional ''Garabet Ibrăileanu''. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dădârlat)