Theodor Dimitrie Speranţia s-a născut la 4 mai 1856, la Oneşti, judeţul Iaşi.

A învăţat la Seminarul ''Veniamin Costache'' din Iaşi, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi. Şi-a continuat studiile la Universitatea din Ličge, unde a obţinut, în 1887, diploma de doctor în filosofie şi litere, se arată în ''Dicţionarul general al literaturii române'' (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005).

Aflat în Belgia a venit în contact cu mişcarea folcloristică europeană şi s-a iniţiat în studiul comparativ al literaturilor. Revenit la Bucureşti, a ţinut la Universitate, timp de un an, un curs de istoria teatrului şi, de asemenea, a predat literatură dramatică la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică.

A desfăşurat şi o intensă activitate publicistică: în 1879 a scos, împreună cu fraţii Ioan şi Gh. Nădejde şi cu N. Russel, primul ziar socialist din Iaşi, ''Basarabia'', s-a numărat printre întemeietorii şi primii colaboratori ai revistei ''Contemporanul'' (1881-1888), trecând apoi la ''Revista nouă'' a lui B.P. Hasdeu. În 1891 a scos, împreună cu Z.C. Arbore şi Şt. Basarabeanu, publicaţia ''Amicul copiilor'', de asemenea, a editat singur ''Revista copiilor'' (1896-1897), precum şi revista umoristică ''Tămâia'' (1902).

În 1889, a publicat primul său volum de ''Anecdote populare'' (trei volume, 1889-1893), urmat, până în 1928, de alte zece volume de anecdote (''Anecdote afumate'', ''Anecdote botezate'', ''Anecdote împănate'' etc.). A mai publicat: ''Proză'' (I-II, 1893-1894), ''Teatru'' (I, 1894), ''Icoane vii'' (1898), ''Lângă pământ'' (1901), ''Introducere în literatura populară română'' (1904), ''Lămuriri asupra literaturii române culte şi populare'' (1906), ''Mireasa'' (1908), ''Teatru de familie'' (1912), ''Mioriţa şi căluşarii. Urme de la daci şi alte studii de folklor'' (1914), ''Din joc de cărţi'' (1925), ''Amintiri despre Ion Creangă'' (1927).

''Latura rezistentă a activităţii sale de folclorist rămâne colaborarea la ''Graiul nostru'', alături de O. Densuşianu şi I. A. Candrea. Interesante sunt răspunsurile la chestionarele sale privind sărbătorile poporului român şi vechimea sau noutatea cântecelor populare'', se arată în ''Dicţionarul scriitorilor români'' coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu (Editura Albatros, Bucureşti, 2002).

Theodor Dimitrie Speranţia a urmărit şi evoluţia fabulei în literatura română (''Fabula în genere şi fabulişti români în specie'', 1892), precum şi originea versificaţiei româneşti (''Versificaţia română şi originea ei'', 1906). A întreprins şi cercetări istorico-literare asupra creaţiilor lui Antioh Cantemir, Ienăchiţă Văcărescu, Veniamin Costache, Anton Pann, Costache Negruzzi.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române, la 30 martie 1891. A murit la 9 martie 1929, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Horia Plugaru, editor online: Irina Giurgiu)