Politicianul francez Jean Monnet, cunoscut drept părintele spiritual al proiectului de construcţie europeană, a fost liderul cu o înclinaţie pentru conceptul de supranaţionalism, demonstrând puterea idealismului practic, conform www.nytimes.com.

Minte strălucită în finanţe a gestionat mai multe afaceri, de la companii din domeniul băuturilor alcoolice la cele din domeniul transporturilor feroviare. A contribuit la stabilizarea monedelor naţionale în diferite state, printre care Polonia şi România. S-a implicat în stabilizarea împrumuturilor pentru Franţa. A fost un expert în reconstrucţie economică. A coordonat fluxurile americane de armament către Europa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

S-a născut la 9 noiembrie 1888, în Cognac, Franţa, pe numele său complet Jean Omer Marie Gabriel Monnet, conform www.biography.com.

La vârsta de 16 ani, tatăl său l-a trimis la Londra pentru a lucra într-o întreprindere a familiei, care se ocupa de comercializarea coniacului, această oportunitate deschizându-i calea către o carieră în afaceri internaţionale, indică https://europa.eu şi https://jean-monnet.fr.

Starea sa de sănătate nu i-a permis să se înroleze în armată, în 1914, drept pentru care a depus o cerere pentru a se implica în coordonarea proviziilor de război pe relaţia cu Marea Britanie, iar preşedintele Franţei l-a numit intermediar economic între Franţa şi aliaţii săi.

În 1919, a devenit secretar general adjunct şi consilier financiar al Ligii Naţiunilor. Odată cu moartea tatălui său, în 1923, s-a întors în Cognac şi a relansat afacerea familiei.

Experienţa sa în domeniul finanţelor internaţionale l-a ajutat să se implice în reorganizarea finanţelor naţionale din mai multe ţări est-europene, precum Polonia şi România. A consiliat guvernul chinez, a ajutat la reorganizarea reţelei de cale ferată din China şi a ajutat la înfiinţarea unei bănci în San Francisco.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a lucrat pentru guvernul britanic, fiind trimis în SUA pentru a supraveghea achiziţionarea de provizii de război. A devenit unul dintre consilierii preşedintelui american Roosevelt.

În 1943, a devenit membru al Comitetului Francez de Eliberare Naţională, guvernul francez din exil la Alger. În această perioadă înţelege că statele europene nu pot asigura securitatea şi prosperitatea popoarelor lor fără să existe un program supranaţional coerent în acest sens. În timpul unei reuniuni a acestui comitet, la 5 august 1943, Monnet a declarat: ''Nu va exista pace în Europa, dacă statele sunt reconstituite pe baza suveranităţii naţionale... Statele europene trebuie să se constituie într-o federaţie.'', conform https://europa.eu.

Un an mai târziu, şi-a asumat răspunderea pentru planul naţional de modernizare şi dezvoltare ce viza revigorarea economiei franceze şi reconstrucţia postbelică a Franţei.

Conştient de necesitatea adoptării unor măsuri care să intensifice proiectul său de integrare europeană, a pregătit şi a iniţiat aşa-numita Declaraţie Schuman, discurs susţinut de ministrul de externe Robert Shuman în numele guvernului francez care propunea plasarea întregii producţii germano-franceze de cărbune şi oţel sub o Înaltă Autoritate. Acest demers a avut scopul de a pune sub control principala industrie din cele două cele mai puternice ţări de pe continent pentru a se evita un potenţial conflict. Demersul a fost primit favorabil de guvernele din Germania, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg. Declaraţia a stat la baza Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului.

În 1952, Jean Monnet a devenit primul preşedinte al Înaltei Autorităţi a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, potrivit https://jean-monnet.fr.

Eşuarea proiectului Comunităţii Europene de Apărare în 1954 l-a determinat pe Monnet să înfiinţeze Comitetul de Acţiune pentru Statele Unite ale Europei pentru a revigora spiritul integrării europene.

A fost distins cu Premiul Wateler pentru Pace în 1951 şi cu distincţia Karlspreis al oraşului Aachen.

La 6 decembrie 1963, preşedintele SUA Lyndon B. Johnson l-a decorat pe Jean Monnet cu Medalia Libertăţii.

Pentru serviciile sale în sprijinul comunităţii europene, Monnet a fost distins cu Premiul Robert Schuman al Universităţii Bonn în 1966.

La 2 aprilie 1976, şefii de stat şi de guvern europeni l-au distins pe Jean Monnet cu titlul ''Cetăţean de Onoare al Europei'' pentru că ''şi-a dedicat mare parte din talentele sale cauzei europene şi merita un însemn foarte special de recunoştinţă şi admiraţie din partea Europei''.

Numeroase universităţi europene au denumit cu numele politicianului francez unele corpuri de clădiri sau programe de studiu şi cercetare. Comisia Europeană a denumit Clădirea Jean Monnet corpul în care se află Directoratul general pentru traduceri.

A murit la 16 martie 1979 în locuinţa sa din Houjarray, la câteva zeci de km vest de Paris, la vârsta de 90 de ani, conform www.nytimes.com. La 9 noiembrie 1979, printr-o decizie a preşedintelui francez Francois Mitterand rămăşiţele lui Jean Monnet au fost îngropate în Pantheon (memorial care adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale unor personalităţi franceze marcante) la Paris. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)