Petre Stoica - poet, traducător şi publicist - s-a născut la 15 februarie 1931, în Peciu Nou, judeţul Timiş, potrivit volumului ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Editura Albatros, Bucureşti, 2002).

După terminarea liceului ''Constantin Diaconovici Loga'' din Timişoara (1946-1950), s-a mutat în Bucureşti pentru a urma cursurile Facultăţii de Filologie, secţia română-germană (1950-1954). După absolvirea facultăţii, a fost corector la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1955-1958) şi la Editura pentru Literatură Universală (1958-1962). Apoi, a fost redactor principal la revista "Secolul XX" (1963-1972).

A debutat simultan, în 1956, în revista ''Steaua'' din Cluj şi la ''Tânărul scriitor'' din Bucureşti. Editorial, a debutat cu volumul ''Poeme'' în 1957.

Pentru o perioadă de timp a fost redactor pentru Bucureşti al revistei ''Steaua". A mai colaborat la: ''Gazeta literară'', ''Viaţa Românească", ''România literară", ''Orizont'', ''Tribuna", ''Vatra", ''Ateneu" ş.a. De asemenea, a scris articole pentru mai multe publicaţii din Austria, Germania, Iugoslavia, Franţa, Spania, Grecia, Suedia, Ungaria, Norvegia şi Republica Moldova.

A avut o activitate publicistică susţinută şi a călătorit frecvent în străinătate, în special în spaţiul germanic. În 1995 a părăsit Capitala şi s-a stabilit la Jimbolia, unde a înfiinţat o fundaţie culturală româno-germană care îi poartă numele, notează ''Dicţionarul general al literaturii române'' (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007).

Membru al Uniunii Scriitorilor, după 1989 a luat parte la constituirea PEN Clubului din România şi a fost membru fondator al Alianţei Civice. A înfiinţat publicaţia ''Dreptatea literară'' şi a fost redactorul-şef al cotidianului ''Epoca'', potrivit www.humanitas.ro.

Petre Stoica, cu volumele ''Pietre kilometrice'' (1963), ''Miracole'' (1966), ''Arheologie blândă'' (1968), s-a afirmat ca unul dintre cei mai originali poeţi ai generaţiei sale, creator al unui lirism ce se alimentează ''dintr-o privire studiat-naivă asupra cotidianului, chemat să releve miracole nebănuite, şi dintr-un patos sentimental deghizat sub un surâs complice faţă de destinele uitate, faţă de fiinţele şi obiectele mâncate de 'viermele de aur al timpului''' (M. Petroveanu) (''Dicţionarul scriitorilor români'', Editura Albatros, Bucureşti, 2002).

Volumele ce au urmat - ''Sufletul obiectelor'' (1972), ''Iepuri şi anotimpuri'' (1976), ''Un potop de simpatii'' (1978), ''Copleşit de glorie'' (1980), ''Prognoză meteorologică'' (1981), ''Caligrafie şi culori'' (care în afară de versuri cuprinde şi însemnări, interviuri, studii critice) (1984), ''Numai dulceaţa porumbelor'' (1985), ''Suvenir'' (1986), ''Tango şi alte dansuri'' (1989) - aduc o poezie în care ironia, spiritul ludic, sarcasmul, uneori, nu fac decât să ofere varii forme de disimulare a unei conştiinţe lucide, mereu atente la mutaţiile sensibilităţii lirice postmoderne.

În acelaşi timp, Petre Stocia s-a afirmat ca excelent traducător din lirica universală, în special din lirica modernă germană, austriacă şi nordică (''Poezia germană modernă - De la Ştefan George la Enzensberger'', I-II, 1967, 1999; Georg Trakl, ''59 poeme'', 1967, ''Tânguirea mierlei'', 1981, ''Sebastian im Traum-Sebastian în vis'', 1998, ''Metamorfoza răului'', 2000; ''Poezia nordică modernă'', I-II, 1968; ''Poezia austriacă modernă (de la Rainer Maria Rilke până în zilele noastre)'', 1970; ''Poeţi ai expresionismului'', 1971; Ernst Toller, ''Omul şi masele'', 1972; Yvan Goll, ''Noul Orfeu'', 1972; Johannes Bobrowski, ''Poeme'', 1974; Ernst Stadler, ''Cuvântare solemnă'', 1975; ''Cântece africane'', 1975; ''Roza vânturilor. Poeme din lirica secolului XX'', 1977); Nikolaus Berwanger, ''Trăiesc printre rânduri'', 1981), în antologii (''Efigiile naturii'', 1971, în colaborare cu Mircea Tomuş; ''Oraşul furnicar'', 1982; ''Fluturi, păsări, cai...'', 1983) (''Dicţionarul general al literaturii române'', Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007).

Din opera sa, mai amintim: ''Melancolii inocente'' (1969); ''Orologiul'' (1970); ''Bunica se aşează în fotoliu'' (1972); ''Trecătorul de demult'' (1975); ''O nuntă de cenuşă'' (1977); ''Un potop de simpatii'' (1978), ''Visul vine pe scara de servici'' (1992); ''Manevrele de toamnă'' (1996); ''Marea pururi marea'' (1996); ''Uitat printre lucruri uitate'' (1997); ''Însemnările cultivatorului de mărar'' (1998), ''Şambelan la curtea coniacului'' (1999); ''La scufundarea vasului Titanic'' (I-II, 1999-2000); ''Insomniile bătrânului'' (2000); ''Vizita maestrului de vânătoare'' (2002); ''Veşnic absentă veşnic prezentă'' (2002); ''Carnavalul prenocturn'' (2004); ''Pipa lui Magritte'' (2004); ''Ultimul spectacol - 101 poeme'' (2007); ''Unsprezece adnotări lirice la covoarele Şerbanei'' (postum, 2013).

În 2017, un foto-album cu versuri ''Ceva ce găseşti numai o singură dată în viaţă. A tribute to Petre Stoica'' (Societatea Culturală ''Condiţia Română'' din Petrila), dedicat memoriei scriitorului, a fost alcătuit de Ion Barbu, Camelia Toma şi Rolland Szedlacsek, iar Marius Chivu a îngrijit cea mai recentă antologie din opera sa poetică, ''Singurătatea nobleţele ei'' (cu fotografii de Cosmin Bumbuţ, Editura Cartier, 2017), potrivit site-ului Editurii Humanitas.

A primit numeroase distincţii şi premii literare, printre care: Premiul Festivalului George Bacovia (Bacău, 1971); Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1971, 1974); Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu (1985); Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1980, 1991; filiala Timişoara, 1996); Premiul ''Serile de poezie de la Vânători" (Piatra Neamţ, 1992); Premiul Naţional de Poezie ''Mihai Eminescu'' (Botoşani, 1994); Marele Premiu ''Ion Vinea" pentru poezie (1996); Premiul APLER pentru traducere în limba română (2004), Radio România Cultural - Premiul pentru Poezie (2006), Premiul Naţional ''Tudor Arghezi'' pentru Opera Omnia (2006), potrivit www.humanitas.ro.

I-au fost acordate titlurile de Cetăţean de onoare al municipiului Botoşani şi al oraşului Jimbolia şi a primit Medalia onorifică a oraşului Jimbolia. De asemenea, a primit Diploma specială a comunităţii foştilor germani din Banat, potrivit www.uniuneascriitorilortm.ro.

A fost decorat cu Ordinul naţional "Pentru Merit" în grad de Cavaler (2002).

Scriitorul Petre Stoica a murit la 21 martie 2009, la Jimbolia, judeţul Timiş. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu)