Jurnalistul, scriitorul, criticul literar şi omul politic Mihai Ungheanu s-a născut la 17 martie 1939, la Slobozia Veche, judeţul Ialomiţa.

A urmat cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română la Universitatea Bucureşti (1958-1963) iar în 1983 a obţinut titlul ştiinţific de doctor în istoria literaturii române, conform "Dicţionarului scriitorilor români" (Ed. Albatros, 2002).

Mihai Ungheanu a fost colaborator la "Viaţa studenţească" şi "Scânteia tineretului" (1963-1964), redactor la revista "Ramuri" (Craiova, 1964-1966), redactor (1965-1967) şi redactor-şef (1967-1968; 1972-1974) la secţia Cultură a ziarului "Scânteia tineretului", redactor (1970-1972) la "Contemporanul", şef al secţiei de critică şi secretar general de redacţie (1968-1969) şi redactor-şef adjunct (1974-1990) la "Luceafărul". În plan academic a ocupat postul de conferenţiar al catedrei de Sociologie a literaturii şi artei la Universitatea Bucureşti (1993-1994), conform sursei citate.

Activitatea politică şi administrativă a lui Mihai Ungheanu a inclus funcţia de secretar de stat în Ministerul Culturii (27 sept. 1993-1996, fără angajament politic), calitatea de membru şi vicepreşedinte al PRM (din noiembrie 2001). A fost ales senator PRM de Argeş în legislaturile 2000-2004 şi 2004-2008), conform site-ului oficial al Camerei Deputaţilor, www.cdep.ro

Foto: (c) VIOREL LAZARESCU / Arhiva Istorică AGERPRES

Ungheanu a debutat în 1965, în revista "Ramuri" redactând ''Cronica literară''. A mai colaborat la "România literară", "Viaţa românească", "Astra", "Familia", "Convorbiri literare.
Dintre cărţile publicate putem aminti: ''Campanii'' (1970), ''Pădurea de simboluri'' (1973), ''Marin Preda. Vocaţie şi aspiraţie'' (1973; a doua ediţie, revizuită şi adăugită, publicată în 2002), ''Arhipelag de semne'' (1975), ''Lecturi şi rocade'' (1978), ''Interviuri neconvenţionale'' (1983), ''Fiii risipitori (Noi şi secolul XX)'' (1988), ''Răstălmăcirea lui Ţepeş'' (1991). ''Amintirea mentorilor'' (2003) reprezintă prima istorie a cenaclurilor literare din România, fiind trecute în revistă cenaclurile româneşti începând cu secolul al XIX-lea până la sfârşitul secolului al XX-lea.

Ungheanu a îngrijit ediţii din creaţia lui Garabet Ibrăileanu, Nicolae Iorga şi o antologie a criticii despre Marin Preda, mai notează "Dicţionarul scriitorilor români".

Foto: (c) VIOREL LAZARESCU / Arhiva Istorică AGERPRES

Pentru activitatea sa, criticul literar a fost distins cu Premiul pentru critică al revistei Argeş (1970), Premiile pentru critică ale Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1973, 1978), pentru volumele: ''Marin Preda - vocaţie şi aspiraţie'' şi ''Pădurea de simboluri'' (1973), ''Lecturi şi rocade'' (1978), precum cu premii pentru întreaga activitate, din partea revistelor "Argeş", "Săptămâna", "Flacăra", "România Mare", conform sursei citate.

Mihai Ungheanu a murit la 12 martie 2009. AGERPRES/(Documentare - Daniel Olteanu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Anda Badea)