Ortodoxe
Sf. Cuv. Mc. Evdochia; Sf. Cuv. Domnina

Greco-catolice
Sf. cuv. m. Eudochia

Romano-catolice
Sf. Albin, ep.


Sfânta Cuvioasa Mucenică Evdochia, pomenită în calendarul creştin ortodox la 1 martie, s-a născut în vremea împăratului Traian (98-117), în cetatea Iliopolis.

Era samarineancă de neam şi era deosebit de frumoasă. Despre frumuseţea Evdochiei se ştia departe în imperiu. Avea şi o mare avere, căci mulţi tineri bărbaţi veneau de peste tot şi îi lăsau multă bogăţie în schimbul farmecelor sale.

Într-o seară, stând în casa sa, a auzit întâmplător vocea unui monah, Gherman, care venise din străinătate şi locuia la un cunoscut creştin ce îşi avea casa aproape de poarta cetăţii, chiar lângă peretele casei Evdochiei. După rugăciune, monahul a început cântarea de psalmi.

Evdochia auzea acum pentru prima dată despre înfricoşata judecată a lui Dumnezeu, când drepţii se vor lumina ca soarele întru Împărăţia cerului iar păcătoşii vor merge în focul cel nestins. Înfricoşându-se şi umilindu-se a cerut monahului Gherman să o îndrume spre mântuire.

Pentru a se apropia de Dumnezeu i s-a spus că are nevoie să se lepede mai întâi de necurăţia cea fără de măsură a desfrânării, iar aceasta se face doar prin pocăinţă, lacrimi, post şi rugăciune. Atunci Evdochia l-a întrebat pe cel care se arătase învăţător al său pentru ce monahii vieţuiesc în locuri pustii, lăsând atâta dulceaţă a vieţii din cetate împreună cu oamenii ei găsesc mai multă plăcere în pustietăţi.

Fericitul Gherman a răspuns că în pustietăţi nu se găseşte nimic dintre ceea ce ar putea fi socotit plăcere. În pustie monahii se duc ca să se păzească de păcat, iar păcatele făcute să fie curăţite prin asprimea petrecerii din pustie: "Aşa vom fi împreună cu îngerii, precum ne-a vestit Hristos în Evanghelie, cu Sfânta Sa gură. Iar bogăţiile nu ajută la nimic, pentru primirea Împărăţiei cerului iubitorului care le adună cu nesaţ, ci sunt ca un mort ce zace în groapă. Deci, dacă voim să câştigăm iertare de păcatele noastre, să ne sârguim în cealaltă vreme a vieţii să călătorim pe calea poruncilor Domnului, umblând pe cărarea dreptăţii şi a adevărului şi ca pe o haină să rupem inimile noastre cu jale pentru păcate".

Sfânta Cuvioasa Evdochia a fost botezată de episcopul cetăţii Teodot şi trimisă la o mănăstire de călugăriţe. Pentru osârdia cu care se dedica celor monahiceşti, a fost aleasă egumenă. S-a sfârşit în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor.

Sfânta Evdochia a trăit, după botezul ei, cincizeci şi şase de ani şi a avut sfârşitul în prima zi a lunii martie. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)