Albert Einstein a fost unul dintre cei mai influenţi fizicieni ai secolului XX, fiind cel care a dezvoltat teoria generală a relativităţii. A primit în 1921 premiul Nobel pentru fizică pentru explicarea efectului fotoelectric. Munca pe care el a depus-o a avut un impact major asupra dezvoltării energiei atomice, conform www.biography.com şi www.nobelprize.org.

A propus în 1905 pentru prima dată teoria specială a relativităţii în lucrarea ''Asupra electrodinamicii corpurilor mişcătoare'', oferind o nouă perspectivă în fizică. În noiembrie 1915, Einstein a reuşit să definitiveze teoria generală a relativităţii, ceea ce a fost considerată drept încununarea cercetării sale.

Teoriile lui Einstein au fost susţinute prin observaţii şi măsurători de astronomii britanici Sir Frank Dyson şi Sir Arthur Eddington cu prilejul eclipsei solare din 1919, punând în spaţiul public succesul lui Einstein. Şi celebrul teoretician al fizicii cuantice Max Planck a sprijinit ipotezele lui Einstein.

Albert Einstein s-a născut la 14 martie 1879, la Ulm, în Wurttemberg, Germania.

A urmat şcoala elementară de la Luitpold Gymnasium în Munchen. În anii 1880, Max Talmud, un student la medicină polonez care fusese invitat să ia cina cu familia Einstein, a devenit meditator personal al lui Albert Einstein.

Datorită rezultatelor sale excelente la matematică şi fizică la examenul de admitere, Einstein a fost admis la Şcoala Politehnică Federală din Zurich. A fost însă necesar pentru el să îşi definitiveze studiile liceale, lucru care s-a întâmplat la Aarau. A locuit cu familia lui Jost Winteler, directorul liceului.

A obţinut un loc de muncă în 1902, la un birou elveţian de patente, unde a avut posibilitatea să îşi consolideze teoremele asupra principiului relativităţii.

Anul 1905 a fost unul foarte bun pentru omul de ştiinţă, reuşind să publice patru lucrări în revista ''Annalen der Physik'', una dintre cele mai cunoscute reviste ştiinţifice ale vremii. Două dintre lucrări au tratat efectul fotoelectric şi mişcarea browniană, iar celelalte două, care au scos în evidenţă teoria relativităţii, au fost definitorii pentru cariera lui Einstein şi cursul studierii fizicii.

A fost profesor extraordinar la Zurich în 1909, în 1911 a predat fizică teoretică la Praga, pentru ca anul următor să revină la Zurich unde a primit un post similar. În 1914 a fost numit profesor la Universitatea din Berlin şi director al Institutului de Fizică Kaiser Wilhelm.

În anul 1921, Einstein a obţinut Premiul Nobel pentru fizică pentru explicarea efectului fotoelectric, de vreme ce ideile sale asupra relativităţii erau încă puse la îndoială.

A renunţat la cetăţenia germană în 1933 în baza convingerilor sale politice şi a emigrat în SUA. A obţinut o poziţie, în 1933, la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton, New Jersey. Einstein a apreciat pozitiv meritocraţia americană şi oportunităţile pe care oamenii le aveau în ce priveşte gândirea liberă. A primit, în 1935, rezidenţă permanentă în SUA şi a devenit cetăţean american câţiva ani mai târziu.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a lucrat la sistemele de arme dedicate marinei. A făcut donaţii armatei în urma unor licitaţii care au avut ca obiect o serie de manuscrise ale sale.

I-a scris, în 1939, preşedintelui Franklin Delano Roosevelt, alături de fizicianul Leo Szilard, în care-l alerta asupra posibilităţii ca Germania nazistă să deţină tehnologia de producere a bombei nucleare şi cerând totodată ca SUA să îşi dezvolte propriul program.

În 1946 a pus bazele, alături de Szilard, Comitetului de urgenţă al oamenilor de ştiinţă în domeniul nuclear, iar în 1947, prin intermediul unui eseu, publicat în revista The Atlantic Monthly, Einstein susţinea principiile de colaborare cu Naţiunile Unite pentru menţinerea armelor nucleare drept o modalitate de descurajare a conflictului.

A fost recompensat cu mai multe titluri onorifice din partea a numeroase universităţi europene şi americane, iar pentru munca depusă a primit mai multe distincţii, printre care Medalia Copley a Societăţii Regale din Londra, în 1925, şi Medalia Franklin a institutului cu acelaşi nume, în 1935.

A murit la 18 aprilie 1955. În timpul autopsiei, Thomas Stoltz Harvey a îndepărtat creierul fizicianului pentru a fi studiat de medicii în neuroştiinţă. Creierul lui Einstein se află, în prezent, la Princeton University Medical Center. În 1999, oamenii de ştiinţă canadieni, care au studiat creierul lui Einstein, au descoperit că lobul parietal inferior, zonă care se ocupă de procesarea relaţiilor spaţiale, de vizualizarea 3D şi de gândirea matematică, era cu 15% mai larg decât al celor cu un grad obişnuit de inteligenţă.

De la moartea lui Einstein au fost scrise numeroase cărţi dedicate vieţii sale, printre care amintim ''Einstein: His Life and Universe'' de Walter Isaacson şi ''Einstein: A Biography'' de Jurgen Neffe, publicate în 2007. Colecţia ''The World As I See it'' cuprinde opiniile lui Einstein. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)