Ziua intendenţei militare este sărbătorită la 1 februarie, dată la care, în anul 1861, s-a emis Înaltul Ordin de Zi nr. 29, actul de constituire a intendenţei armatei, prin care s-a format corpul ofiţerilor de intendenţă militară, condus de intendentul general al armatei, subordonat Ministerului de Război, notează site-ul www.mapn.ro.

Intendenţa militară este serviciul din cadrul armatei care asigură aprovizionarea trupelor cu hrană şi cu echipament.

Potrivit volumului "Calendarul tradiţiilor militare" (2010), în Ministerele de Război ale Moldovei şi Munteniei funcţiona câte o secţie de intendenţă încă dinainte de Unirea celor două Principate, de pe timpul Regulamentelor Organice, dar acestea nu aveau atribuţii clar definite. Consacrarea intendenţei ca specialitate distinctă a Armatei Române a fost accelerată de Unirea Principatelor Române. Astfel, prin Decretul nr. 417 din 30 august 1860 s-a hotărât întrunirea administraţiilor militare şi a intendenţelor într-o singură administraţie, sub ordinele Ministerului de Război din Bucureşti.

Alexandru Ioan Cuza a consfinţit înfiinţarea Corpului de Intendenţă Militară prin Înaltul Ordin de Zi nr. 29 din 1 februarie 1861. Acesta era alcătuit din intendentul general al armatei (asimilat gradului de general de brigadă) şi subordonat ministrului de Război, un subintendent clasa I (asimilat gradului de colonel), doi subintendenţi clasa a II-a (locotenent-colonel), doi adjuncţi clasa I (asimilaţi gradului de comandanţi de batalion - maior) şi şase adjuncţi clasa a II-a (căpitan).

Ministrul de Război, colonelul Ioan Ghica, i-a înaintat domnitorului Alexandru Ioan Cuza un raport în care argumenta necesitatea aprobării unui regulament propriu intendenţei. Astfel, "Instrucţiunile asupra funcţiilor Intendenţei Militare", publicate în Monitorul Oastei nr. 11 din 16 februarie 1861, stipulau că intendenţii militari erau numiţi de guvern pe lângă trupe 'ca să înlocuiască vegherea ministrului în treburile interioare ale armatei' - solda şi subzistenţa, îngrijirea îmbrăcăminţii, a locuinţei, sănătăţii şi înlesnirea mişcărilor.

În 1862, a fost adoptată "Legea privind întreţinerea armatei", din iniţiativa ministrului de Război, generalul Ion Emanoil Florescu. Aceasta a cunoscut ulterior o serie de îmbunătăţiri. Legea reglementa pensiile militarilor, raţiile alimentare, retragerea din serviciu, standardul de viaţă în corpuri, transportul şi recompensele pentru merite deosebite. În acelaşi an, au apărut noi reglementări în domeniu. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 219 din 16 octombrie 1862, s-a constituit Corpul ofiţerilor de administraţie, însărcinat cu executarea tuturor serviciilor administrative.

Evoluţia ulterioară a intendenţei militare a confirmat utilitatea sa în activitatea Armatei României. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Daniela Juncu)