Cel de-al 28-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii Thomas Woodrow Wilson a murit la 3 februarie 1924, în Washington D.C, potrivit http://www.bbc.co.uk.

Născut la 28 decembrie 1856 în Staunton, Virginia, Woodrow Wilson a absolvit Colegiul New Jersey (care avea să devină ulterior Universitatea Princeton) în 1897. A studiat ştiinţe juridice timp de un an (1879-1880) la Universitatea Virginia, după care a fost admis în barou în 1882, însă şi-a dat seama că practica judiciară nu era ceea ce îl interesa.

În 1883 a intrat la Johns Hopkins University pentru a studia istorie şi administraţie publică. A publicat în 1885 cartea ''Congressional Government'', iar un an mai târziu a obţinut doctoratul la aceeaşi instituţie de învăţământ. A predat la Bryn Mawr College, în apropiere de Philadelphia, iar apoi la Wesleyan University în Middletown, Connecticut. În 1890 a devenit profesor de jurisprudenţă şi economie politică la Universitatea Princeton. A publicat nouă cărţi, conform www.wilsoncenter.org. El a fost primul preşedinte american care a susţinut o conferinţă de presă.

În 1919, preşedintele Woodrow Wilson a suferit un atac cerebral care l-a afectat până la finalul mandatului său de preşedinte în 1921, un eveniment care a fost de altfel unul dintre cele mai consistente momente de criză în ce priveşte succesiunea prezidenţială, conform https://ahsl.arizona.edu. Potrivit istoricului Edwin A. Weinstein, Woodrow Wilson s-a confruntat cu bolile vasculare cerebrale încă din 1896, cu şaisprezece ani înainte de a fi ales în funcţia de preşedinte al Statelor Unite ale Americii, indică sursa citată anterior.

În timp ce era instructor la Princeton University, în 1896, Woodrow Wilson a suferit primul atac cerebral, ceea ce a făcut ca să îşi piardă dexteritatea la mâna dreaptă şi să resimtă o anumită durere la acest braţ.

Afecţiunile psihosomatice ale lui Woodrow Wilson apăreau de obicei când acesta se afla sub un nivel de stress sporit. El nega existenţa unei probleme de sănătate sau o minimaliza. Chiar şi după atacul cerebral grav din 1919, Woodrow Wilson considera că este încă în plenitudinea forţelor să deţină un al treilea mandat de preşedinte, potrivit https://ahsl.arizona.edu.

Cumnatul său, Stockton Axson, considera că avusese loc o schimbare în personalitatea lui Wilson ca urmare a primului atac cerebral petrecut în 1896. El devenise mult mai activ, mai puţin implicat în activităţi de recreere şi mult mai îngrijorat de chestiunile de politică naţională. În 1902, a fost ales drept cel de-al 13-lea preşedinte al Universităţii Princeton, iar doi ani mai târziu s-a confruntat cu reale probleme în a-şi folosi mâna dreaptă, probleme de sănătate pe care el le nega, explicând în acelaşi timp că scrisese prea mult.

În 1906, a suferit o altă comoţie cerebrală, care i-a afectat vederea la ochiul stâng. Medicii care l-au consultat i-au recomandat să îşi ia o perioadă de odihnă de câteva luni, însă Woodrow Wilson a refuzat şi a întreprins o călătorie în Europa, după care s-a întors la activităţile sale de la Universitatea Princeton, unde intenţiona să organizeze universitatea în mai multe colegii după modelul universităţii britanice Oxford.

A fost ales guvernator al statului New Jersey în 1910, iar în 1912 a fost ales preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

La numai un an de la alegerea sa în funcţia de preşedinte, Wilson a suferit o nouă comoţie cerebrală, care i-a afectat de această dată mâna stânga. Chiar şi în urma acestui eveniment, preşedintele american nega existenţa unor probleme de sănătate, iar părerile medicilor se constituiau într-un semnal de alarmă - unii recomandau să se odihnească preţ de câteva luni, în timp ce medicul Silas Mitchell atenţiona că preşedintele nu va putea supravieţui unui al treilea atac cerebral.

În 1914, soţia preşedintelui, Ellen Wilson, a murit în urma unei afecţiuni la rinichi, iar pentru a-l proteja medicii nu i-au spus lui Woodrow Wilson cât de gravă fusese problema de sănătate a soţiei sale.

La un an de la moartea soţiei sale, Wilson se simţea rău, doctorii stabilind că era vorba despre hipertensiune şi despre o îngroşare a arterelor, ceea ce indica faptul că starea de sănătate a preşedintelui este precară. În ciuda recomandărilor venite de la medici, Woodrow Wilson continua să nege că ar avea probleme de sănătate.

Discursul său din 8 ianuarie 1918 în faţa Congresului avea să rămână în istorie drept unul dintre cele mai importante programe manifest pentru pace. Demersul preşedintelui american viza configurarea păcii după încheierea Primului Război Mondial. Includea principii precum libertatea absolută de navigare, îndepărtarea tuturor barierelor economice şi condiţii echitabile de comerţ, reducerea cantităţilor de armament până la un nivel care să fie conform cu siguranţa naţională, sau dreptul la autodeterminare, potrivit http://avalon.law.yale.edu.

Woodrow Wilson a încercat să convingă Congresul în 1919 de necesitatea aprobării demersului ca SUA să se alăture Pactului Ligii Naţiunilor. Unii membri ai Senatului s-au opus acestui demers, în timp ce alţii au înaintat propuneri privind introducerea unor articole care să fie prevăzute în tratatul de aderare.

Pentru susţinerea cauzei sale, Wilson a început un turneu prin care explica opiniei publice necesitatea aderării SUA la Pactul Ligii. În timpul discursului susţinut la Pueblo, statul Colorado, preşedintele s-a prăbuşit. După acest incident, preşedintele şi echipa sa s-au întors la Washington D.C. însă la scurt timp Woodrow Wilson a suferit o nouă comoţie cerebrală, mult mai gravă de această dată. Medicul Gary Grayson a informat executivul american asupra stării de sănătate a preşedintelui american punându-se în discuţie dacă era bine ca preşedintele să fie informat asupra stării sale reale de sănătate. Totodată, a fost avansată chestiunea predării mandatului de preşedinte, iar doctorul Grayson a refuzat să semneze orice tip de document oficial care ar fi scos în evidenţă afecţiunea de care suferea preşedintele. Mai mult, Gary Grayson nu a fost de acord cu ideea ca publicul larg să ştie despre starea de sănătate a preşedintelui american.

Woodrow Wilson şi-a încurajat susţinătorii să voteze în favoarea tratatului de aderare la Pactul Ligii Naţiunilor, însă demersul său nu s-a încununat cu succes.

Pentru demersurile sale în slujba păcii internaţionale, lupta diplomatică dusă la Conferinţa de pace de la Paris şi pentru promovarea Pactului Ligii Naţiunilor, Woodrow Wilson a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1919, conform www.wilsoncenter.org.

Turneul obositor pe care l-a întreprins pentru ratificarea Tratatului de la Versailles i-a afectat starea de sănătate, atacul cerebral pe care l-a suferit în 1919 făcându-l imposibil de recuperat şi determinându-l să nu mai candideze pentru încă un mandat. Woodrow Wilson s-a retras în martie 1921 în locuinţa sa din 2340 S Street din Washington D.C. unde şi-a petrecut ultimii ani de viaţă. A publicat în august 1923 o pledoarie pentru o politică externă înţeleaptă, conform www.millercenter.org. Nu şi-a mai putut asuma un rol public. A murit în februarie 1924 şi a fost înmormântat în National Cathedral din Washington DC, lăsând o moştenire importantă pentru democraţia americană şi mai ales pentru scena politică internaţională prin idealurile pe care le-a promovat în calitate de preşedinte al Statelor Unite ale Americii.AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: www.imdb.com