Poetul şi dramaturgul William Butler Yeats, cel mai important poet al Irlandei şi unul dintre cei mai valoroşi scriitori ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923, s-a născut la 13 iunie 1865, la Dublin. A studiat la Dublin şi la Londra, iar copilăria şi-a petrecut-o la Connaught, în Irlanda, notează site-ul www.nobelprize.org.

Yeats a debutat ca scriitor în 1885, odată cu publicarea de versuri în The Dublin University Review, potrivit site-ului www.poetryfoundation.org. La sfârşitul anului 1886, familia a revenit la Londra, iar Yeats s-a dedicat scrisului. În 1889, o întâlneşte pe actriţa Maud Gonne (1866-1953), marea sa iubire, care devine sursă de inspiraţie pentru scrierile sale şi care îi împărtăşeşte interesul pentru ocultism şi spiritualism. Ea s-a căsătorit, însă, cu maiorul John MacBride, dar a rămas idealul de frumuseţe feminină a lui Yeats, apărând, ca Elena din Troia, în poemele sale.

Primul său volum de poezie, ''The Wanderings of Oisin and Other Poems'', publicat în anul 1889, este o celebrare a simbolurilor irlandeze, interes ce se manifestă şi în colecţia de folclor irlandez, ''Fairy and Folk Tales'' (1888). Următoarele sale volume de versuri, ''The Rose'' (1893), ''Poems'' (1895) şi ''The Wind Among the Reeds'' (1899), prezintă şi teme ezoterice sau mistice, cel din urmă câştigând Premiul Academiei regale pentru cel mai bun volum de versuri publicat în anul respectiv.

Tânărul Yeats era, la Londra, unul dintre reprezentanţii ''fin de siecle'', mişcare culturală şi artistică de la sfârşitul secolului al XIX-lea, implicându-se, în acelaşi timp, în renaşterea literaturii irlandeze. Piesele sale tratează legendele irlandeze, reflectând, totodată, o înclinaţie către misticism şi spiritualism, printre cele mai cunoscute numărându-se ''The Countess Cathleen'' (1892), ''The Land of Heart's Desire'' (1894), ''Cathleen ni Houlihan'' (1902), ''The King's Threshold'' (1904) şi ''Deirdre'' (1907). De asemenea, printre textele în proză se numără şi ''Stories of Red Hanrahan'' (1905), ''The Secret Rose'' (1897) sau ''Rosa Alchemica'' (1897).

Yeats a fost membru fondator al cluburilor literare din Londra şi Dublin, perioadă în care a legat o strânsă prietenie cu dramaturgul John Millington Synge (1871-1909), alături de care a fondat Teatrul Abbey din Dublin, unde avea să-şi ţină întrunirile gruparea literară Renaşterea Irlandeză, care îşi propunea o revigorare a limbajului poetic, Yeats fiind şi unul dintre membrii fondatori ai acesteia.

După 1910, în întreaga sa operă se resimte puternica influenţă a lui Ezra Pound, fără a renunţa, însă, la formele tradiţionale ale poeziei. Opţiunea pentru o politică naţionalistă a început, cu timpul, să se regăsească şi în scrierile sale. De altfel, Yeats a fost senator în Irlanda din 1922, până în 1928, când a ieşit la pensie.

În 1923, William Butler Yeats a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, ''pentru poezia sa plină de inspiraţie, care dă expresie, într-o formă de înaltă ţinută artistică, spiritului unei întregi naţiuni'', notează site-ul www.nobelprize.org. A continuat, apoi, să publice volume importante de poezie, cum ar fi ''The Tower'' (1928) şi ''Words for Music Perhaps and Other Poems'' (1932). A murit la 28 ianuarie 1939, la Roquebrune-Cap-Martin, în Franţa. AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Anda Badea)