La 5/17 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Moldovei a ales în unanimitate ca domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, din partida unionistă, fost participant la mişcarea revoluţionară de la 1848 din Moldova.

''Alegându-te pe tine Domn în ţara noastră am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la legi nouă, om nou ... Fii dar omul epocii ... fă ca legea să fie tare, iar Tu, Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru care mai toţi Domnii au fost nepăsători sau răi. Nu uita că dacă cincizeci de deputaţi te-au ales Domn, însă ai să domneşti peste două milioane de oameni'' sublinia Mihail Kogălniceanu importanţa actului care se săvârşise, după cum consemnează lucrarea ''Istoria românilor, Constituirea României moderne'' (volumul VII, tom I, Ed. Enciclopedică, 2003).

Câteva zile mai târziu, la 17/29 ianuarie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a numit primul prim-ministru al Moldovei în persoana lui Vasile Sturdza, membru al căimăcămiei de trei alături de Ştefan Catargiu şi Anastase Panu (28 octombrie 1858-5 ianuarie 1859). Vasile Sturdza a fost numit şi ministru de Interne în cadrul guvernului de la Iaşi. A deţinut ambele funcţii până la 6 martie 1859.

Jurist şi om politic, Vasile Sturdza s-a născut la 8 noiembrie 1810 la Bârlad, fiind fiul vornicului Constantin Sturdza. Având posibilităţi financiare, acesta a putut să-şi trimită fiul la studii în străinătate, indică volumul ''Dicţionar biografic de istorie a României'' (Editura Meronia, 2008).

Vasile Sturdza a devenit judecător, din 1849, al Divanului Domnesc din Iaşi. În 1850 a fost numit ministru al Lucrărilor Publice, iar în 1856 a devenit preşedinte al Divanului Domnesc. În 1857 a fost comisar guvernamental pe lângă Banca Naţională a Moldovei. A fost ales deputat de Tecuci în Divanul ad-hoc din Iaşi.

În cadrul căimăcămiei de trei, Vasile Sturdza şi Anastase Panu erau reprezentanţi ai Partidei naţionale, cel de-al treilea caimacam Ştefan Catargiu fiind conservator. În timp ce în Ţara Românească se ajunsese la o stare de încordare politică uriaşă, în contextul în care majoritatea căimăcămiei era situată pe poziţii extrem conservatoare, în Moldova situaţia era cu mult diferită. Aici, cei doi caimacami majoritari, susţinând o intensă activitate unionistă, l-au înfruntat pe comisarul Porţii, Afif Bei, au intrat în conflict cu Ştefan Catargiu şi n-au ezitat să-l înlocuiască cu Ioan A. Cantacuzino. În contextul pregătirii alegerilor, în Moldova, majoritatea căimăcămiei a împiedicat acţiuni potrivnice Partidei naţionale, ceea ce a avut ca rezultat succesul acesteia în alegeri. Vasile Sturdza şi Anastase Panu au militat pentru alegerea lui Alexandru Iona Cuza ca domn al Moldovei.

Vasile Sturdza a fost primul preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie. A deţinut această funcţie între 11/23 februarie 1862 şi 19 octombrie 1868, dată la care s-a retras din viaţa publică. A murit în ianuarie 1870, la Iaşi.

Între anii 1859-1861, puterea a fost deţinută, în general, de guverne moderate, atât în Moldova cât şi în Ţara Românească. Primului guvern moldovean, condus de Vasile Sturdza, cu o componenţă moderată, i-au arătat ostilitate elemente conservatoare dar şi liberale. În Ţara Românească, cel dintâi guvern a luat forma unei coaliţii, care a avut o scurtă existenţă. Au urmat, apoi, în Moldova, guvernele moderate Ion Ghica şi Manolache Costache Epureanu, iar în Ţara Românească cabinetele moderate C.A. Creţulescu şi N. Kretzulescu şi Ion Ghica, potrivit lucrării ''Istoria românilor, Constituirea României moderne'' (volumul VII, tom I, Ed. Enciclopedică, 2003). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Liviu Tatu, editor online: Anda Badea)