Ariel (Arik) Sharon, general şi om politic, s-a născut la 27 februarie 1928, în Kfar Malal. Înainte de intrarea în viaţa politică, a servit în cadrul Forţelor de apărare din Israel (IDF) mai bine de 25 de ani şi s-a retras cu grad de general-maior.

În 1957, a absolvit cursurile Colegiului Camberley Staff din Marea Britanie. De asemenea, a obţinut o diplomă în drept la Universitatea Ebraică din Ierusalim, în 1962.

Sharon s-a alăturat forţelor Hagana la vârsta de 14 ani. În timpul Războiului de Independenţă din 1948, a comandat o companie de infanterie din Brigada Alexandroni. În 1953, a înfiinţat şi condus unitatea specială de comandă "101", însărcinată cu operaţiuni de represalii. A fost numit comandant al unei brigăzi de paraşutişti în 1956 şi a luptat în campania Sinai.

În perioada 1958-1962, a fost comandant al brigăzii de infanterie şi apoi comandant al Şcolii de Infanterie. A fost numit şef al Comandamentului de Nord al IDF, în 1964, şi şef al Departamentului de formare al armatei, în 1966.

A participat la Războiul de şase zile din 1967, în calitate de comandant al unei divizii blindate. În 1969 a fost numit şef al Comandamentului de Sud al IDF.

A demisionat din armată în 1973, dar a fost rechemat pentru serviciul militar activ în Războiul de Yom Kippur, din 1973, pentru a conduce o divizie blindată.

Ariel Sharon a fost ales în Knesset în decembrie 1973, dar a demisionat un an mai târziu, în calitate de consilier de securitate al premierului Yitzhak Rabin (1975-1976). A fost din nou ales în Knesset în 1977.

Numit ministru al Agriculturii în primul guvern al lui Menachem Begin (1977-1981), a urmărit cooperarea agricolă cu Egiptul.

Ariel Sharon a deţinut funcţia de ministru al Apărării în timpul intervenţiei militare israeliene în Liban (1982).

În domeniul relaţiilor internaţionale, a contribuit la reînnoirea relaţiilor diplomatice cu statele africane care au rupt legăturile cu Israelul în timpul războiului de Yom Kippur. A încheiat primul acord de cooperare strategică cu SUA, în noiembrie 1981, şi a extins relaţiile pe probleme de apărare dintre Israel şi multe naţiuni. A contribuit, de asemenea, la aducerea a mii de evrei din Etiopia prin Sudan.

În perioada 1983-1984, Sharon a fost ministru fără portofoliu, iar între anii 1984-1990, ministru al Comerţului şi Industriei. În această calitate, a încheiat Acordul de liber schimb cu SUA, în 1985.

A fost ministru al Construcţiilor şi Locuinţelor şi preşedinte al Comitetului ministerial pentru imigraţie şi absorbţie în perioada 1990-1992. După destrămarea Uniunii Sovietice şi a valurilor de imigraţie din Rusia, a iniţiat şi desfăşurat un program de absorbţie a imigranţilor în întreaga ţară.

Din 1992 până în 1996, a fost membru al Comitetului pentru afaceri externe şi apărare din Knesset.

În 1996, Ariel Sharon a fost numit ministru al Infrastructurii Naţionale şi a fost implicat în promovarea asociaţiilor mixte cu Iordania, Egipt şi palestinieni.

În 1998, a fost numit ministru de Externe şi a condus negocierile privind statutul permanent cu Autoritatea Palestiniană. În timpul mandatului său la Ministerul de Externe, Sharon s-a întâlnit cu lideri americani, europeni, palestinieni şi arabi în vederea avansării procesului de pace. A avut în vedere mai ales crearea şi promovarea proiectelor cum ar fi Flagship Water Project, finanţat de comunitatea internaţională, pentru găsirea unei soluţie pe termen lung la criza apei din regiune şi o bază pentru relaţiile paşnice între ţări din Orientul Mijlociu.

După alegerile lui Ehud Barak în funcţia de prim-ministru, în mai 1999, Ariel Sharon a devenit lider interimar al partidului Likud, iar în septembrie 1999 a fost ales preşedinte al Likud.

La 6 februarie 2001, Ariel Sharon a fost ales prim-ministru. Şi-a prezentat guvernul la Knesset pe 7 martie 2001. După alegerile parlamentare anticipate, care au avut loc la 28 ianuarie 2003, Ariel Sharon a primit un mandat din partea preşedintelui pentru formarea unui nou guvern, pe care l-a prezentat în faţa Knesset-ului pe 27 februarie 2003.

Premierul Ariel Sharon a suferit un accident vascular cerebral în 4 ianuarie 2006. A fost desemnat prim-ministru interimar Ehud Olmert. După opt ani, timp în care s-a aflat în comă, Ariel Sharon s-a stins din viaţă la 11 ianuarie 2014. (sursa: http://www.israel-mfa.gov) AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Gabriela Badea)

Explicaţie fotografie din deschidere: Ceremonie de comemorare pentru fostul premier israelian Ariel Sharon