Ion Gorun (pseudonim al lui Alexandru I. Hodoş) s-a născut la 30 decembrie 1863, în Roşia Montană, judeţul Alba. A fost fiul Anei Balint, fiica protopopului şi prefectului revoluţionar Simion Balint, şi al academicianului şi omului politic ardelean Iosif Hodoş.

Primii ani de şcoală i-a făcut în satul natal, apoi şi-a continuat studiile la Baia de Criş. Al. Papiu-Ilarian, unchiul său, l-a adus apoi în Bucureşti, unde a urmat două clase de liceu, la Pensionul "Schewitz". Din 1874 este înscris la liceu în Braşov. Peste alţi doi ani, familia Hodoş s-a stabilit la Sibiu, iar viitorul scriitor devine aici elev la Liceul Maghiar-German. Din 1877 se transferă la Liceul Român Ortodox din Braşov. A luat bacalaureatul în 1880, şi tot atunci s-a făcut remarcat pentru preocupările sale literare.

A urmat timp de doi ani, la Bucureşti, cursurile Facultăţii de Medicină, pe care le-a abandonat şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie, obţinând licenţa în 1888.

Din 1911 devine membru activ al Societăţii Scriitorilor Români, iar după trei ani este ales vicepreşedinte.

După război a fost o perioadă referendar la Casa Şcoalelor şi i s-a acordat, în 1926, titlul de membru de onoare al Sindicatului Presei Româneşti din Ardeal şi Banat.

A colaborat pe o lungă perioadă din viaţa sa, mai bine de patru decenii, la diferite publicaţii. Şi-a făcut ucenicia ca reporter la ziarul "Poporul" (1881), apoi la "Naţiunea" (1882), a continuat apoi să publice, din 1884, la "Unitatea naţională", "Voinţa naţională" şi "Tribuna".

Adevăratul debut publicistic l-a făcut însă în 1889 la "Convorbiri literare", unde şi-a semnat versurile cu pseudonimul I. A. Castor.

În 1894 a câştigat concursul pentru postul de secretar de redacţie la revista "Vieaţa". În 1906 a devenit, împreună cu G. Coşbuc, director al revistei "Vieaţa literară", de care amândoi se despart un an mai târziu. Între 1914 şi 1916 redactează în întregime revista "Războiul popoarelor", iar în 1915 întemeiază, în colaborare, publicaţia satirică "Mojicul". În aceeaşi perioadă i se oferă conducerea revistei-magazin "Astra", la care va scrie câţiva ani.

Colaborările sale nu se limitează la revistele şi ziarele proprii. Versuri, schiţe, portrete literare, studii, recenzii sau traduceri îi apar şi în publicaţiile "Lumina", "România jună", "Sămănătorul", "Viitorul", "Luceafărul", "Flacăra", "Universul", "Românul", "Rampa", "Renaşterea", "Renaşterea română", Calendarul "Lumea ilustrată", "Minerva", "Cosînzeana", "Adevărul literar şi artistic", "Societatea de mâine'', "Transilvania", "Sburătorul", "Ţara noastră" ş.a.

Ca traducător s-a remarcat prin tălmăcirea capodoperei goetheene "Faust", apărută în 1906, reeditată în 1914 şi în 1930, fiind cea mai bună versiune în româneşte până la traducerea lui Lucian Blaga.

Pentru Teatrul Naţional din Bucureşti a transpus în 1911 piesa "Stâlpii societăţii" de H. Ibsen. A mai tradus "Spre pacea eternă" de Immanuel Kant în 1918, "Contele de Monte Cristo" de Al. Dumas-tatăl în 1922, "Frânturi din viaţa omenirii" de August Strindberg în 1924.

În reviste au rămas numeroase texte traduse din H. Heine, Petofi, Jokai Mor, Prosper Mérimée, Blasco-Ibanez, Carmen Sylva, Bram Stoker, Hugo Bettauer, A. Bayer, Oscar Jager s.a.

S-a stins din viaţă la 30 martie 1929, la Bucureşti. (sursa: "Dicţionarul general al literaturii române", Ed. Univers Enciclopedic, 2005) AGERPRES/( Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Gabriela Badea)