Apele fluviului Dunărea, după ce au parcurs 2.860 km, în momentul în care se varsă în Marea Neagră, formează a treia cea mai mare deltă, după Volga şi Kuban, dar cea mai bine conservată din întreaga Europă - Delta Dunării, notează www.ddbra.ro.

Cu peste 1.200 de specii de copaci şi plante, cu cea mai bogată faună ornitologică de pe continent, mai mult de 300 de specii, şi ihtiologică reprezentată de circa 100 de specii, Delta Dunării a fost înscrisă în Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural, cu prilejul celei de-a 15-a sesiuni a Comisiei Patrimoniului Mondial care s-a desfăşurat în Cartagina, Tunisia, în perioada 9-13 decembrie 1991, potrivit http://whc.unesco.org/ şi https://patrimoniu.gov.ro.

Valoarea universală a acestui ecosistem unic a fost recunoscută şi prin includerea acestuia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei (1990), în cadrul Programului ''Omul şi Biosfera'' (MAB) lansat de UNESCO.
 

Foto: (c) CRISTIAN NISTOR / AGERPRES FOTO

Delta Dunării este, totodată, primul sit românesc înscris pe lista RAMSAR a zonelor umede de importanţă internaţională (21 mai 1991). România este parte contractantă a Convenţiei RAMSAR începând cu 21 septembrie 1991 (prin adoptarea Legii nr. 5 din 25 ianuarie 1991), potrivit www.anpm.ro.

În anul 2000, Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării i-a fost acordată Diploma Europeană a Ariilor Protejate, una din cele mai prestigioase distincţii din Europa, atât datorită criteriilor ştiinţifice care trebuie respectate, cât şi mecanismului de monitorizare continuă a respectării acestora. Diploma a fost reînnoită atât în 2005 cât şi în 2010, prin zonele sale umede care adăpostesc o floră şi o faună extrem de diversă, ea având o valoare biologică, peisagistică şi culturală deosebită pentru Europa, potrivit www.ddbra.ro.
 

Foto: (c) LUCIAN TUDOSE / AGERPRES FOTO

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1993, cuprinde următoarele unităţi fizico-geografice: Delta Dunării; Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii; sectorul Isaccea-Tulcea cu zona inundabilă; sărăturile Murighiol-Plopu; complexul lagunar Razim-Sinoie; litoralul Mării Negre de la Braţul Chilia până la Capul Midia; apele maritime interioare şi marea teritorială, până la izobata (linie care uneşte, pe o hartă, punctele cu aceeaşi adâncime faţă de o suprafaţă de referinţă, lac, mare, ocean, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române) de 20 m.

Suprafaţa totală a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este de 5.800 km pătraţi, din care: 3.510 km pătraţi delta propriu-zisă aparţinând sectorului românesc; 1.145 km pătraţi complexul lacustru Razim-Sinoie; 1.030 km pătraţi apele marine până la izobata de 20 m; 13 km pătraţi albia Dunării între Cotul Pisicii şi Isaccea (pe teritoriul României) şi 102 km pătraţi lunca inundabilă a Dunării între Isaccea şi Tulcea, conform site-ului amintit.

Format în perioada Cuaternară, în strânsă legătură cu variaţiile de nivel ale Mării Negre şi cu aportul bogat în aluviuni al Dunării, spaţiul deltaic are aspectul unui uriaş triunghi echilateral, cu laturile de cca 80 km fiecare, potrivit lucrării ''Enciclopedia geografică a României'' (Editura Enciclopedică, 2002).
 

Foto: (c) LUCIAN TUDOSE/AGERPRES FOTO

La ceatalul Ismail (porţiune de uscat în formă de triunghi care provoacă difluenţa fluvială, potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române), Dunărea se desparte în braţele Chilia şi Tulcea, iar după cca 17 km spre aval, braţul Tulcea se ramifică (la ceatalul Sfântu Gheorghe) în braţele Sulina şi Sfântu Gheorghe. Între aceste trei braţe mari ale Dunării se desfăşoară, în cea mai mare parte, teritoriul mirific al Deltei Dunării care este format din numeroase grinduri (grindurile fluviale Chilia, Caraorman, Pardina, Stipoc, grindurile fluvio-maritime Letea, Sărăturile, Crasnicol ş.a.), canale (Dunavăţ, Litcov, Dranov, Caraorman, Crasnicol ş.a.), gârle (Şontea, Păpădia, Litcov, Lopatna ş.a.), lacuri (Merhei, Matiţa, Fortuna, Gorgova, Trei Ozere, Roşu, Roşuleţ, Puiu ş.a.), mlaştini, ghioluri etc., conform lucrării de mai sus.

Clima Deltei Dunării este continentală şi secetoasă (precipitaţiile medii multianuale însumează la Sulina, c. 360 mm), în această zonă înregistrându-se cea mai scăzută nebulozitate din ţară.

Vegetaţia este abundentă, formată din stufărişuri şi rogozuri, din plante acvatice (în special nuferi). Pe grinduri se dezvoltă zăvoaie de păduri de esenţă moale (salcie şi plop). Pe grindurile mai mari (fluvio-maritime) se dezvoltă o vegetaţie de nisipuri şi sărături, precum şi păduri de stejar, în amestec cu frasin pufos, ulm ş.a.
 

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA/AGERPRES FOTO

Delta Dunării este un obiectiv de mare atracţie, în cadrul său existând o faună piscicolă şi ornitologică (autohtonă şi de peisaj) bogată şi variată. Aici se întâlnesc peste 300 de specii de păsări (berze, raţe şi găşte sălbatice, sitari, cormorani, egrete, lişiţe, stârci, călifari albi şi roşii, flamingo, lebede, pelicanul alb şi pelicanul creţ, acvile, vulturi albi etc.), unele dintre ele declarate monumente ale naturii şi ocrotite de lege (pelicanul, gâsca cu gâtul roşu, care iernează în Delta Dunării, lopătarul, egreta, călifarul ş.a.). În arealul Deltei Dunării se intersectează şase lungi drumuri ale păsărilor migratoare. Dintre mamifere se remarcă pisicile sălbatice, vulpile, mistreţii.
 

Foto: (c) SILVIU MATEI /AGERPRES FOTO

Ihtiofauna cuprinde peste 100 de specii de peşti (scrumbie, biban, ştiucă, şalău, crap, caracudă, somn, caras etc.). Câteva dintre ele, precum cega, morunul, nisetrul, păstruga, au o valoare economică remarcabilă.

Populaţia Deltei Dunării este destul de rară, din cauza specificului său morfohidrologic, existând câteva localităţi cu număr redus de locuitori (Sulina, Sfântu Gheorghe, Crişan, Maliuc, Pardina, Chilia Veche ş.a.).
 

Foto: (c) LUISIANA BÎGEA/AGERPRES FOTO

Începând din anul 1938, pentru caracteristicile sale morfohidrologice specifice, cât şi pentru varietatea şi originalitatea florei şi faunei, în arealul Deltei Dunării au fost delimitate, cu scopul declarat de a fi conservat procesul natural de evoluţie şi de ocrotire a florei şi faunei, mai multe rezervaţii naturale: pădurile Letea şi Caraorman, zona Roşca-Buhaiova-Merhei, perimetrele Sfântu Gheorghe-Perişor-Zătoane şi Periteasca-Leahova-Gura Portiţei ş.a. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea, editor: Liviu Tatu, editor onlineŞ Gabriela Badea)