Cel mai vechi ierbar din Europa de Sud-Est, în care rezistă peste 900 de plante, de aproape trei secole, se află în colecţia de botanică a Muzeului de Istorie Naturală, una dintre cele mai valoroase instituţii de profil din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal, aflat în centrul istoric al municipiului Sibiu.

"Este cel mai vechi ierbar din ţară şi probabil din Europa de Sud-Est. Prin simpla căutare pe Internet se poate observa că poţi număra pe degetele de la o mână articolele ştiinţifice referitoare la ierbarele pre-lineene şi de menţionat că din acestea nu toate sunt ierbare vii. Astăzi, acest ierbar reprezintă pentru ştiinţă un tezaur pentru cultura grădinilor deoarece arată diversitatea plantelor cultivate, nivelul informaţiilor ştiinţifice din prima jumătate a secolului XVIII precum şi interesul în acele timpuri pentru cunoaşterea naturii cât mai detaliată", a declarat, pentru AGERPRES, Ghizela Vonica, expert botanist al Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu.

Sursa foto: (c) Isabela Paulescu / AGERPRES

Herbarul Baussner este unul cu totul deosebit, fiind vedeta depozitului de ierbarii de la Sibiu şi unul din cele mai căutate de specialişti.

Acest ierbar este o raritate fiind unul atât de vechi şi în care se pot vedea încă plantele presate cu multă grijă de aproape trei secole. Fiecare plantă este denumită, iar autorul ierbarului a notat şi momentul în care ea a înflorit.

"Este un ierbar pre-lineean în primul rând, el datând din anul 1734, adică înainte de a apărea lucrarea de referinţă a lui Carl Linee (Species Plantarum 1753), considerat şi părintele sistematicii (clasificarea animalelor şi plantelor). Linee a făcut ordine în lumea vie, atribuind fiecărei plante un nume format din două părţi: gen şi specie, ex. Păpădia - Taraxacum officinale (primul termen arată genul din care face parte şi al doilea arată specia). Acest ierbar a fost constituit în anul 1734, deci determinarea plantelor trebuia să se fi făcut după alt sistem cunoscut acelor timpuri şi, într-adevăr, se pare că plantele au fost descrise de către autor după lucrarea renumitului botanist Kaspar Bauhin (1560-1624), profesor la Universitatea din Basler. Dacă observaţi înscrisurile ce apar sub fiecare plantă presată din ierbar, planta avea pe atunci o denumire sub formă de frază în care se specifica momentul înfloririi şi culoarea florilor - de exemplu, pe prima pagină a ierbarului apare Viola martia flores purpureo, adică viorea de martie cu florile purpurii", a explicat Ghizela Vonica.

Sursa foto: (c) Isabela Paulescu / AGERPRES

Ierbarul de la Sibiu se deosebeşte de altele fiind un ierbar viu, tip carte, ceea ce reprezintă iarăşi o raritate. În anii 1700 existau doar cărţi cu plante desenate, nu cu plante presate. Tot unic este şi faptul că plantele sunt însoţite de bucăţi de ghivece desenate.

"Erau foarte rare acele ierbarii care conţineau plante presate, de unde şi numele vivum, deoarece pe acele timpuri întâlneai doar cărţi cu plante desenate care erau numite ierbarii şi erau folosite ca baze de date pentru farmacişti în recunoaşterea plantei în sălbăticie. Plantele presate din acest ierbar, cu aproximaţie 921 de exemplare sunt lipite direct pe 337 de coli de papir, dar fără rădăcină. Toate ierbarele acelor timpuri aveau lipite la baza tulpinilor câte un vas decorativ, ghiveci sau bentiţă decorativă deoarece era necesar să-şi educe fiecare colecţionar şi simţul artistic, foarte apreciat de altfel în acel timp. Ierbarul nostru de tip carte arată ca o Biblie mai groasă cu 14 cm grosime la cotor, acoperit de două coperţi de carton. Astăzi se cunoaşte că doar ierbariile foarte vechi aveau forma unei cărţi, iar procurarea unei astfel de cărţi se făcea direct de la edituri, pe costuri considerabile", a spus Ghizela Vonica.

Potrivit sursei citate, acest ierbar a trezit numeroase întrebări în rândul specialiştilor. De unde sunt colectate plantele? Unde a fost el depozitat până la intrarea lui în colecţiile muzeului sibian? Cine este autorul? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care au frământat curiozitatea specialiştilor până în prezent.

Prea rar văzut de vizitatorul de rând, respectivul ierbar atrage la Sibiu specialiştii cunoscători, care vin să îl vadă ca pe un lucru foarte rar şi valoros. Aflat în prezent în depozitul muzeului, unde este păstrat în condiţii speciale, pentru a nu se deteriora, Herbarul Baussner a fost studiat de o botanistă cu origini germane, ce a publicat în 2009, un articol detaliat despre acesta.

"Botanista Erika Schneider, fost muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu, a publicat un articol detaliat despre acest ierbar, dar în limba germană (Brukenthal. Acta Musei, IV.3, 2009). Foarte multe informaţii în limba română nu au fost oferite până în prezent, cu excepţia a câtorva expoziţii temporare, motiv pentru care a stat în umbra interesului publicului vizitator", a mai spus Ghizela Vonica.

Toţi specialiştii sunt uimiţi să afle că autorul acestui ierbar atât de bine realizat a fost un copil de 15 ani din Austria, cu părinţi transilvăneni. Numele autorului este trecut chiar pe coperta interioară a ierbarului.

Sursa foto: (c) Isabela Paulescu / AGERPRES

"Pe coperta interioară a ierbarului se poate descifra pe patru rânduri următoarele înscrisuri: e / George Fr: a Baußner / Halae în paed. Regio / 1734. Presupunând că autorul acestui ierbar a fost George Fr. Baussner, botanista Erika Schneider a făcut investigaţii detaliate legate de nume şi şcoala pe care acesta a urmat-o. Pe lista elevilor înmatriculaţi la Şcoala pedagogică din Halle, a descoperit că în 1733 Johannes Georgius von Bussner era îmatriculat cu nr. 1218 şi se crede că acesta a urmat Şcoala Regală de Pedagogie din Halle (Austria) până în anul 1735 pentru că apărea ca participant la cursul de oratorie în 1734, motiv pentru care a şi realizat acest ierbar. Se pare că Johann Georg. Fr. Baussner s-a născut la Viena în 1719 (avea 15 ani când a realizat ierbarul) din părinţi transilvăneni", a arătat Ghizela Vonica.

Conform botanistei sibiene, tatăl copilului care a realizat ierbarul era un preot sas din Biertan (judeţul Sibiu). "Tatăl său, Simon Baußner Edler von Baussnern (1677-1742) a fost al doilea fiu al Superintendentului Bisericii Evanghelice şi preot la biserica din Biertan - Bartholomäus Baußner. Mama lui, Anna Maria a fost fiica burghezului sibian Bartholomäus Fabritius. După mai multe poziţii importante pe care Simon Baußner le-a avut, a ajuns în final comitele saşilor în Sibiu, motiv pentru care au trebuit să se reîntoarcă din Viena (unde au trăit în perioada 1711-1732), în Transilvania", a adăugat Vonica.

Se pare că tânărul Georg. Fr. Baussner a făcut prima s-a vizită în România abia în vacanţa din 1732, dar după o scurtă perioadă de timp s-a întors la Halle pentru a-şi continua studiile şi apoi la Universitatea din Leipzig.

Ierbarul rar a fost adus din Austria la Sibiu de un medic sibian, tatăl unuia dintre prietenii lui Baussner, pentru că autorul acestei colecţii de plante a decedat.

"În anul 1740 a murit fiind răpus de o pneumonie severă. Se pare totuşi că pe timpul studenţiei a avut un grup de prieteni apropiaţi, printre care şi Johann Andreas Vette, fiul medicului sibian Johann Georg Vette, care se presupune ca ar fi adus ierbarul său în Sibiu", a relatat botanista.

Cel mai vechi ierbar din Europa de Sud-Est conţine cel mai probabil plante culese de autor, doar din Austria.

"În anul 1734 Johann Georg. Fr. Baussner a fost elev iar deplasarea pe teren se făcea frecvent în împrejurimile oraşului Halle şi probabil a mai colectat puţine plante de prin excursiile care le-a făcut în timpul vacanţelor. Din păcate acest ierbar nu conţine plante colectate din Transilvania cum s-ar fi crezut iniţial, dar valoarea sa istorică rămâne de necontestat", a declarat Ghizela Vonica.

Autorul ierbarului a decedat în Austria, iar doi prieteni de ai săi, originari din Transilvania, au adus ierbarul la Sibiu, unde a ajuns la părinţii colecţionarului. De la părinţi, ierbarul a ajuns la sora celui care l-a realizat. Fiul surorii lui Baussner a dăruit acest ierbar unui renumit botanist transilvănean, Lerchenfeld. După moartea lui Lerchenfeld, ierbarul celebru a fost lăsat unei rude, care a vândut întreaga moştenire, inclusiv ierbarul, Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii. Toată colecţia de plante a Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii a trecut apoi în custodia Muzeului de Istorie Naturală.

"Tânărul s-a îmbolnăvit şi a murit devreme şi se pare că doi prieteni de-ai acestuia, originari din Transilvania, după terminarea studiilor au adus acest ierbar in Sibiu, dându-l părinţilor acestuia. Ierbarul a ajuns în cele din urmă, în mâinile surorii sale, Catharina Sofia von Rosenfeld. Se pare că fiul acesteia, Johann Friedrich von Rosenfeld (1739-1809), a fost bun prieten cu renumitul botanist transilvănean Joseph v. Lerchenfeld, al cărui herbar se află şi el în custodia Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu şi se presupune că Herbarul lui Baussner a fost făcut cadou lui Lerchenfeld, ca simbol al prieteniei ce-i lega pe cei doi. După moartea lui Lerchenfeld, toată colecţia sa, inclusiv Herbarul Baussner, a fost lăsată unei rude care în final a vândut, în anul 1850 întreaga moştenire, Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii, pentru suma de 30 florini. Mai târziu, întreaga colecţie de plante a Societăţii Ardelene pentru Ştiinţele Naturii a trecut în custodia Muzeului de Istorie Naturală, odată cu înfiinţarea acestuia în 1894", a explicat Ghizela Vonica.

Herbarul Baussner este păstrat de peste un secol şi monitorizat din punctul de vedere al conservării în cadrul depozitului de ierbarii al muzeului din Sibiu, unul dintre cele mai valoroase muzee de profil din ţară şi nu numai. AGERPRES/(A, AS - autor: Isabela Paulescu, editor: Nona Jalbă, editor online: Ada Vîlceanu)