Cea mai veche casă expusă într-un muzeu din România este o locuință din lemn din județul Hunedoara, veche de 225 de ani, din Muzeul ASTRA, cel mai mare obiectiv de gen în aer liber din Europa, aflat în pădurea Dumbrava Sibiului, la marginea municipiului reședință de județ, a anunțat joi, pe Facebook, Consiliul Județean (CJ).

'S-a scurs mai bine de o jumătate de secol de când locuința din lemn de stejar, îmbrăcată cu lut și acoperită cu paie, a meșterului dogar din Obârșa, județul Hunedoara, a luat calea Sibiului. Zămislită în 1800, gospodăria din Țara Zarandului este cea mai veche casă datată expusă într-un muzeu din România și, deloc întâmplător, îmbogățește zestrea culturală a celui mai mare muzeu în aer liber din Europa, amenajat în Dumbrava Sibiului', precizează cei de la CJ Sibiu.

Construită în anul 1800, casa a fost adusă la Sibiu în 1972 și are două încăperi, una de odihnă, cealaltă pentru muncă.

'A fost adusă la muzeu în 1972 și este reprezentativă pentru această frumoasă regiune a țării, recunoscută pentru olărit și prelucrarea lemnului. De altfel, satul Obârșa era numit și 'al oalelor', întrucât aici s-au realizat produse din ceramică, printre care și celebra oală de sarmale sau tava pentru cartofi rântăluiți. Tot aici se găseau și meșteri pricepuți în prelucrarea lemnului pentru că dogarii aveau un rol-cheie în comunitate. Iarna se lucrau obiectele mici înăuntru. Dogarul știa să repare roțile căruțelor, să facă o tânja sau un jug, obiecte fără de care olarii nu puteau să meargă cu căruța după lut sau să ajungă la târgurile de la Ineu sau chiar de mai departe, cum ar fi Oradea', a explicat directorul general al Muzeului ASTRA, Ciprian Ștefan, citat în postarea CJ.

Spre deosebire de casele din prezent, în această casă nu s-a bătut niciun cui, bucățile de lemn se îmbină una cu cealaltă, iar locuința este acoperită cu paie.

'În primul rând, alegerea lemnului rotund de stejar era esențială. Apoi, se decojea și 'păsărea', adică se îmbina printr-o 'mușcătură bătrânească', fără cui, bazată pe conicitate, sau 'pe strâns', cum îi spuneau meșterii. O altă dovadă a priceperii înaintașilor noștri o găsim în felul în care acopereau casa folosind paiele. Era preferat alacul, un soi vechi de grâu, cu paie ceroase, mult mai rezistente la apă. Acestea se recoltau în snopi, iar după ce se îmblătea, adică se scoteau semințele prin baterea spicelor, paiele erau folosite pentru acoperișurile caselor și anexelor gospodărești', a detaliat Ciprian Ștefan.

Vizitatorii muzeului nu pot intra în această casă veche, o pot admira doar de afară, din cauză că trebuie înlocuit acoperișul.

'Monumentul istoric va avea parte de lucrări de conservare constând, în principal, în înlocuirea acoperișului din paie. Vom folosi paie de secară, de cultură bio, recoltate manual și 'îmblătate', pe care le vom aduce din satul Lăzești, județul Alba. Apoi, doi meșteri, ultimii de acest fel, vor așeza paiele pe casă după metode tradiționale, folosind inclusiv crengi de jneapăn, pentru a fixa mai bine stratul de paie', a mai spus Ciprian Ștefan.

El a adăugat că restaurarea acestei case monument costă 200.000 de lei. AGERPRES/(AS - redactor: Isabela Paulescu, editor: Irina Poenaru, editor online: Adrian Dãdârlat)

Sursa foto: Consiliul Judetean Sibiu / Facebook