Pasionații de istorie și arheologie pot descoperi, de joi, expoziția 'Mănăstirea cisterciană de la Igriș (1179-1500), din perspectiva cercetărilor arheologice', care va rămâne la Muzeul Național al Banatului (MNB) din Timișoara timp de patru luni.

Mănăstirea de la Igriș a fost prima și cea mai mare construită de regii maghiari în Europa de Est a secolului al XIII-lea, când a și cunoscut perioada de maximă înflorire, apoi a trecut prin invazia mongolă din 1241 care a lăsat ca urme, între altele, o groapă comună în interiorul bisericii. După sărăcirea regilor arpadieni, care o susțineau financiar prin acordarea de domenii și câte 30.000 de bolovani de sare anual veniți pe Mureș din ocnele transilvănene, a urmat ocupația otomană și, odată cu ea, declinul definitiv al abației cisterciene.

Astăzi, pe locul fostei mănăstiri nu mai este nimic la suprafață, ci doar printre ruinele din adâncuri. Arheologii MNB fac cercetări anuale și de fiecare dată descoperă noi urme.

'Etalăm în vitrinele MNB rezultatele cercetărilor noastre din perioada 2016-2024, obiecte recent restaurate. Vorbim despre o mănăstire de o importanță religioasă și spirituală foarte mare, în acea perioadă. Valea Mureșului Inferior a fost o regiune în care, din secolul XI, au fost identificate mai multe mănăstiri de către regalitatea maghiară. După cucerirea acestor teritorii de către regalitatea maghiară s-a trecut la creștinism și a fost nevoie de o propagandă religioasă catolică, pentru că până atunci era o populație păgână, inclusiv în rândul ungurilor. A urmat un proces destul de îndelungat până au trecut la creștinism. Pe de altă parte, și era o populație creștin-ortodoxă. Aici au apărut aceste mănăstiri și pentru că aveau posibilitatea să le întrețină cu sprijinul dat de regii arpadieni, sub forma unor domenii dar și din cota parte din bolovanii de sare care veneau din Transilvania pe Mureș. Mănăstirea de la Igriș a primit 30.000 de bolovani de sare pe an, o cantitate fabuloasă, în comparație cu mănăstirea Bizere de la Frumușeni din județul Arad, care primea 4.000 de bolovani de sare. Cu acești bani, ei au reușit să edifice mănăstiri foarte frumoase care erau foarte importante pentru viața spirituală', a declarat, pentru AGERPRES, arheolog expert în patrimoniul mobil și muzeograf al Muzeului Național al Banatului, Daniela Tănase.

Foto: (c) Otilia Halunga / AGERPRES

Secolul XIII a fost perioada de maximă înflorire a abației cisterciene, care s-a bucurat de privilegii și în timpul lui Carol Robert de Anjou. Apoi, ordinele mănăstirești au decăzut la nivelul întregului Regat Maghiar din motive financiare și, treptat, mănăstirea a fost părăsită.

'Principalii susținători financiari care acordau privilegii erau regii, iar aceștia au sărăcit. Mănăstirile au decăzut foarte mult, iar la începutul secolului XVI mănăstirea de la Igriș a fost părăsită de călugări și a fost transformată în fortăreață, în contextul luptei antiotomane. În 1551 are loc cucerirea otomană care a durat până în secolul XVIII, când otomanii sunt alungați prin cucerirea austriacă a teritoriului și a început colonizarea Banatului. Azi nu mai este nimic la suprafață din ceea ce a fost odinioară înfloritoarea mănăstire de la Igriș. Ruinele ei sunt îngropate. Mănăstirea de la Igriș este importantă pentru că este un sit arheologic medieval, era renumită și în timpul Regatului Maghiar tocmai pentru că era cea mai importantă mănăstire a Ordinului cistercian, pentru viața religioasă și spirituală din Imperiu', detaliază muzeograful Daniela Tănase.

Liniștea monahală a fost tulburată în perioada invaziei mongole, epoca fiind marcată, în expoziție, prin reconstituirea de către arheologi a unei gropi comune pline de oseminte.

Foto: (c) Otilia Halunga / AGERPRES

'A fost descoperită o groapă comună săpată până la o adâncime de aproape patru metri, cel mai probabil datând din perioada invaziei mongole din 1241. Pe femei, invadatorii le-au făcut sclave și au mai lăsat în viață doar vreo patru călugări. Supraviețuitorii au găsit această soluție pentru a curăța locul de cadavre, au săpat groapa comună în interiorul bisericii cisterciene', a punctat arheologul MNB.

Actuala prezentare a expoziției reunește rezultatele a aproape un deceniu de cercetări arheologice sistematice, desfășurate de către MNB în colaborare cu Universitatea Catolică 'Pazmany Peter' din Budapesta și Institutul de Arheologie 'Vasile Pârvan' al Academiei Române din București.

Abația cisterciană de la Igriș, cunoscută în Evul Mediu sub denumirea Egres, a fost întemeiată în anul 1179 de regele Bela al III-lea al Ungariei. Situată pe teritoriul actualei localități Igriș, comuna timișeană Sânpetru Mare, mănăstirea a jucat un rol de prim rang în rețeaua monastică din Regatul Maghiar. Importanța ei este confirmată și de statutul de necropolă regală, aici fiind înmormântați regele Andrei al II-lea (1205-1235) și regina Yolanda de Courtenay.

Foto: (c) Otilia Halunga / AGERPRES

Materialul arheologic recuperat în timpul campaniilor este remarcabil atât prin varietate, cât și prin relevanța sa științifică. Expoziția include fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, piese sculptate care provin de la ancadramente de portaluri, chei de boltă, coloane și capiteluri. Vizitatorii vor putea admira, de asemenea, fragmente ale sarcofagelor regale, obiecte de cult, piese de ceramică smălțuită, unelte din fier, elemente de armament și echipamente militare. Din inventarul funerar fac parte obiecte din os, metal, bijuterii și accesorii vestimentare din bronz, argint sau aur, precum și monede datând din secolele XII-XVI.

Un element de maxim interes îl constituie descoperirile recente din anii 2022-2024, care au relevat vestigii ale corpurilor de clădire mănăstirești, dovedind existența unor sisteme de încălzire prin pardoseală și a unor rețele sofisticate de aducțiune și evacuare a apei. Acestea indică un nivel tehnologic avansat în arhitectura ecleziastică a epocii, comparabil cu cel întâlnit în alte mari centre ecleziastice cisterciene din Europa.

Dincolo de obiecte, expoziția reconstituie prin mijloace grafice și documentare momentele cheie din istoria mănăstirii: înmormântarea suveranilor, distrugerile provocate de invazia mongolă, adăpostirea coroanei regale și a trezoreriei în 1280, vizitele regelui Ladislau al IV-lea și transformarea treptată a mănăstirii în fortificație militară în secolul al XVI-lea. După părăsirea sa oficială de către călugării cistercieni în jurul anului 1500, complexul monastic a fost ocupat de trupele lui Ioan Zapolya și în cele din urmă distrus de otomani în 1551, intrând într-un con de umbră istorică până la demararea cercetărilor recente.

Foto: (c) Otilia Halunga / AGERPRES

Expoziția a fost concepută de arheolog dr. Daniela Tănase, coordonator științific al proiectului, în colaborare cu Zsuzsanna Kopeczny și Ștefan Popa.

Managerul Muzeul Național al Banatului, Claudiu Ilaș, a menționat, pentru AGERPRES, că MNB redeschide în această vară patru șantiere arheologice.

'Pentru MNB nu este greu să susțină șantierele arheologice, pentru că primim fondurile necesare pentru săpături sistematice de la Consiliul Județean Timiș, în administrarea căruia suntem. Costurile sunt în funcție de perioada cât stau arheologii pe teren, dar nu sunt exagerate. Se plătesc tehnicile de săpătură, cazarea și masa. Anul acesta încă nu au început cercetările în teren, dar vor fi deschise șantierele arheologice la Igriș, Jdioara, la Peștera de la Românești - unde au fost descoperite peste 100 de morminte din epoca bronzului și alte obiecte, dar acestea vor face obiectul unor articole deosebite - și situl neolitic de la Dudeștii Vechi', a arătat Claudiu Ilaș. AGERPRES/(A - redactor: Otilia Halunga, editor: George Onea, editor online: Adrian Dădârlat)